1. [DEX '09] ÎNTÂIETATE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
2. [MDA2] întâietate sf [At: GORUN, F. 57 / Pl: ~tăți / E: întâi + -etate] 1 Prioritate. 2-3 (Îe) A avea (sau a da) ~ A avea (sau da) prioritate.
3. [Șăineanu, ed. VI] întâietate f. primul rang, supremație.
4. [DLRLC] ÎNTÎIETATE s. f. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a da») Locul întîi, prioritate. Oriunde femeia însărcinată sau cu copilul de mînă are întîietate. SAHIA, U.R.S.S. 109.
5. [Scriban] întîĭetáte (vest) și întăĭetate (est) f. Prioritate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept orĭ în rang.
6. [DOOM 3] întâietate s. f., g.-d. art. întâietății
7. [DOOM 2] întâietate s. f., g.-d. art. întâietății
8. [MDO] întîietate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL