1. [DEX '09] ÎNTUNECIME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.
2. [MDA2] întunecime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 5 / Pl: ~mi / E: întuneca + -ime] 1 Întuneric adânc, de nepătruns Si: beznă, obscuritate, (înv) întunecăciune (1), întunericime (1). 2 (Gmț; urmat de pronume posesiv) Apelativ cu care se adresează diavolii mai marilor lor Cf Luminăția-Ta, Măria-Ta. 3-4 (Ccr) (Loc sau) spațiu întunecos Si: (înv) întunericime (2-3). 5 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 6 (Înv, fig; rar) Mulțime nenumărată. 7 (Fig) Lipsă de cultură.
3. [DLRLC] ÎNTUNECIME, întunecimi, s. f. Întuneric adînc, beznă, obscuritate. Pădurea se desfăcea ca două aripi negre, prin întunecimea serii. SADOVEANU, O. IV 465. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime. EMINESCU, O. I 55. Apriga furtună Prin neagra-ntunecime răspînde reci fiori. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Personificat) Cu vreascuri uscate, puse mai dinainte la adăpost, ațîțai un foc uriaș, și întunecimile îngrozite fugiră să-și adăpostească frica lor la marginile cele mai depărtate ale pămîntului. HOGAȘ, M. N. 179. ◊ (Popular) Întunecime de soare = eclipsă de soare.
4. [Șăineanu, ed. VI] întunecime f. 1. întuneric adânc; 2. întunecarea soarelui sau a lunei, eclipsă; 3. fig. lipsă de civilizațiune, barbarie: îți place peste țară să’ntinzi întunecime AL.
5. [Scriban] întunecíme f. Mare întuneric, întuneric. Eclipsă de soare orĭ de lună. Fig. Incultură.
6. [DOOM 3] întunecime s. f., g.-d. art. întunecimii; pl. întunecimi
7. [DOOM 2] întunecime s. f., g.-d. art. întunecimii; pl. întunecimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL