Definiție și ce înseamnă întrupurăciune

1. [MDA2] întrupurăciune sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ni / E: întrupura + -(ă)ciune] (Înv) Întrupare (1).

2. [DAR] întrupurăciune s.f. (înv.) întrupare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător. 2. [MDA2] întreruptor, ~oare sn, […]
1. [MDA2] întreschimbare sf [At: ODOBESCU, I, 40 / Pl: ~bări / E: între + […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIERE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] ÎNTREVEDEA, întrevăd, vb. II. Tranz. A întrezări. ♦ Fig. A vedea în […]
1. [MDA2] întrevorbi vi [At: DA ms / Pzi: ~besc / E: între + vorbi] […]
1. [DEX '09] ÎNTREVORBIRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro