1. [DEX '09] ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.
2. [MDA2] întrupat, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 41/1 / V: ~pit / Pl: ~ați, ~e / E: întrupa] 1 Care a căpătat trup Si: incarnat, încorporat, (înv) împielițat. 2 Care a luat ființă Si: zămislit. 3-4 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine făcut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Încorporat într-un singur tot Si: reunit, împreunat, înglobat. 11 Care formează o trupă.
3. [DLRLC] ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a luat trup, ființă. Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. ◊ Fig. Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40.
4. [DEX '09] ÎNTRUPA, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.
5. [MDA2] întrupa [At: CORESI, EV. 101/16 / V: (înv; cscj) ~pi / Pzi: ~pez, întrup / E: în + trup] 1-2 vtr (Bis) (A da sau) a lua formă concretă de trup omenesc Si: a (se) incarna, a (se) încorpora, (înv) a (se) împielița. 3-4 vtr A (se) concretiza. 5 vt A crea. 6-7 vtr A (se) personifica. 8 vt A încorpora într-un singur tot. 9 vt A forma o trupă.
6. [MDA2] întrupi v vz întrupa
7. [MDA2] întrupit, ~ă a vz întrupat
8. [DLRLC] ÎNTRUPA, întrupez, vb. I. 1. Refl. A lua formă concretă, a se concretiza. V. întruchipa. Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217. [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52. ◊ Tranz. Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173. Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135. 2. Tranz. (Învechit) A alcătui un singur corp, a uni, a împreuna într-un singur tot. Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG. El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.
9. [Șăineanu, ed. VI] întrupà v. 1. a forma un singur trup, a incorpora; 2. a lua corp; 3. se zice în special de Cuvântul lui Dumnezeu care s’a făcut om.
10. [Scriban] întrupéz v. tr. (d. trup). Încorporez, anexez: a întrupa o provincie uneĭ țărĭ. Reproduc, reprezent: acest om întrupează viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp, îmĭ formez corp; mă încorporez: Iisus Hristos s’a întrupat din spiritu sfînt și din fecĭoara Maria (Crezu). – Vechĭ și întrupoșez. V. incarnez.
11. [DOOM 3] întrupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întrupez, 3 întrupează; conj. prez. 1 sg. să întrupez, 3 să întrupeze
12. [DOOM 2] întrupa (a ~) vb., ind. prez. 3 întrupează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL