1. [DEX '09] ÎNTRUNIRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.
2. [MDA2] întrunire sf [At: (a. 1866) URICARIUL, X, 366 / Pl: ~ri / E: întruni] 1 Adunare de oameni Si: reuniune. 2 Cuprindere în sine. 3 (Pex) Întâlnire. 4 Obținere a unui anumit procent în urma votului.
3. [DLRLC] ÎNTRUNIRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; adunare, ședință. Avem negreșit trebuință de țărani la întrunire. VORNIC, P. 181. În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ Reuniune, întîlnire. Dar ce vesele sînt acele întruniri de una sau două ore, în care toți își povestesc cîte izbînzi au făcut, sau mai ales erau să facă. ODOBESCU, S. III 17.
4. [Șăineanu, ed. VI] întrunire v. acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei: adunare, reuniune.
5. [Scriban] întruníre f. Acțiunea de a saŭ de a se întruni. Adunare, reuniune: întrunire electorală.
6. [DEX '09] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. 2. Tranz. A obține (un anumit număr de voturi); a totaliza. – Din întruna.
7. [MDA2] întruna vr vz întruni
8. [MDA2] întruni [At: (a. 1702) ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. DA ms / V: (înv) înuni, (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: întruna] 1-2 vtr A (se) uni la un loc Si: a (se) aduna, a (se) împreuna, (reg) a (se) întroloca (1-2). 3 vt A cuprinde în sine Si: (înv) a întătălui. 4 vt A obține un anumit procent în urma votului.
9. [DEX '98] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.
10. [DLRLC] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. A se uni la un loc, a se aduna, a se strînge laolaltă. În octombrie 1922 se întrunește la Ploiești al II-lea Congres al Partidului Comunist. IST. R.P.R. 536. ◊ Tranz. Întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte. ODOBESCU, S. III 60. Sînt director și voiesc Actori buni să întrunesc. ALECSANDRI, T. 868. ♦ Tranz. A cuprinde în sine, la un loc. Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. 2. Tranz. A îndeplini. Candidatul întrunește toate condițiile cerute. 3. Tranz. (Cu complementul «voturi») A obține. Candidatul a întrunit majoritatea voturilor.
11. [Șăineanu, ed. VI] întrunì v. 1. a uni într’una; 2. a se strânge la un loc.
12. [Scriban] întrunésc v. tr. (d. întru și unesc, ca și întru’una, după fr. réunir). Unesc, împreun: a întruni capetele a doŭă fire. Adun în societate, reunesc: a întruni poporu ca să-ĭ vorbeștĭ. V. refl. Membriĭ societățiĭ s’aŭ întrunit.
13. [DOOM 3] întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri
14. [DOOM 2] întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri
15. [DOOM 3] întruni (a ~) (desp. în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunesc, 3 sg. întrunește, imperf. 1 întruneam; conj. prez. 1 sg. să întrunesc, 3 să întrunească
16. [DOOM 2] !întruni (a ~) (în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunesc, imperf. 3 sg. întrunea; conj. prez. 3 să întrunească
17. [DE] AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL