1. [DEX '09] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. 2. Tranz. A obține (un anumit număr de voturi); a totaliza. – Din întruna.
2. [MDA2] întruni [At: (a. 1702) ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. DA ms / V: (înv) înuni, (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: întruna] 1-2 vtr A (se) uni la un loc Si: a (se) aduna, a (se) împreuna, (reg) a (se) întroloca (1-2). 3 vt A cuprinde în sine Si: (înv) a întătălui. 4 vt A obține un anumit procent în urma votului.
3. [DEX '98] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.
4. [DLRLC] ÎNTRUNI, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. A se uni la un loc, a se aduna, a se strînge laolaltă. În octombrie 1922 se întrunește la Ploiești al II-lea Congres al Partidului Comunist. IST. R.P.R. 536. ◊ Tranz. Întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte. ODOBESCU, S. III 60. Sînt director și voiesc Actori buni să întrunesc. ALECSANDRI, T. 868. ♦ Tranz. A cuprinde în sine, la un loc. Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. 2. Tranz. A îndeplini. Candidatul întrunește toate condițiile cerute. 3. Tranz. (Cu complementul «voturi») A obține. Candidatul a întrunit majoritatea voturilor.
5. [Șăineanu, ed. VI] întrunì v. 1. a uni într’una; 2. a se strânge la un loc.
6. [MDA2] întruna vr vz întruni
7. [Scriban] întrunésc v. tr. (d. întru și unesc, ca și întru’una, după fr. réunir). Unesc, împreun: a întruni capetele a doŭă fire. Adun în societate, reunesc: a întruni poporu ca să-ĭ vorbeștĭ. V. refl. Membriĭ societățiĭ s’aŭ întrunit.
8. [DOOM 3] întruni (a ~) (desp. în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunesc, 3 sg. întrunește, imperf. 1 întruneam; conj. prez. 1 sg. să întrunesc, 3 să întrunească
9. [DOOM 2] !întruni (a ~) (în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunesc, imperf. 3 sg. întrunea; conj. prez. 3 să întrunească
10. [DE] AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL