1. [DEX '09] ÎNTROLOCAT, -Ă, întrolocați, -te, adj. (Reg.) Strâns la un loc, întrunit, reunit. [Var.: întrulocat, -ă, întorlocat, -ă adj.] – V. întroloca.
2. [MDA2] întrolocat, ~ă a [At: CONACHI, P. 284 / V: ~torl~, ~torlocit, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, turluc~ / Pl: ~ați, ~e / E: întroloca] (Reg) 1 Strâns la un loc. 2 Format. 3 Însoțit. 4 Care a început o relație de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Care are o relație sexuală cu cineva. 6 Unit. 7 Amestecat. 8 Înglobat. 9 Care se situează în același loc. 10 Îngăimat.
3. [DLRLC] ÎNTROLOCAT, -Ă, întrolocați, -te, adj. (Regional) Adunat, strîns la un loc. Se sui cu turmele întrolocate pe vîrful muntelui. ȘEZ. VIII 71. – Variantă: întrulocat, -ă (ALECSANDRI, P. III 653, GHICA, S. 151) adj.
4. [DEX '09] ÎNTORLOCA vb. I v. întroloca.
5. [DEX '09] ÎNTORLOCAT, -Ă adj. v. întrolocat.
6. [DEX '09] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.
7. [DEX '09] ÎNTRULOCA vb. I v. întroloca.
8. [DEX '09] ÎNTRULOCAT, -Ă adj. v. întrolocat.
9. [MDA2] întorloca v vz întroloca
10. [MDA2] întorlocat, ~ă a vz întrolocat
11. [MDA2] întorloci v vz întroloca
12. [MDA2] întorlocit, ~ă a vz întrolocat
13. [MDA2] întornocat, ~ă a vz întrolocat
14. [MDA2] întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.
15. [MDA2] întroluca v vz întroloca
16. [MDA2] întrolucat, ~ă a vz întrolocat
17. [MDA2] întruloca v vz întroloca
18. [MDA2] întrulocat, ~ă a vz întrolocat
19. [MDA2] întruluca v vz întroloca
20. [MDA2] întrulucat, ~ă a vz întrolocat
21. [MDA2] înturloca v vz întroloca
22. [MDA2] înturlocat, ~ă a vz întrolocat
23. [MDA2] înturluca v vz întroloca
24. [MDA2] înturlucat, ~ă a vz întrolocat
25. [MDA2] troloci v vz întroloca
26. [MDA2] trolocit, ~ă a vz întrolocat
27. [DEX '98] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.
28. [DLRLC] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întruloca, întorloca (RUSSO, S. 91) vb. I.
29. [Șăineanu, ed. VI] întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).
30. [Scriban] întorlóc, V. întroloc.
31. [Scriban] întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).
32. [Scriban] întrulóc și -úc, V. întroloc.
33. [Scriban] înturlúc, V. întroloc.
34. [DOOM 3] !întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întruloc, 2 sg. întruloci, 3 întruloacă; conj. prez. 1 sg. să întruloc, 3 să întruloace
35. [DOOM 2] întroloca/întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloacă/ întruloacă
36. [DOOM 2] întruloca v. întroloca
37. [DLRLV] ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.
38. [DRAM 2015] întornocat, -ă, întornocați, -te, adj. – (reg.) Amestecat, împreunat: „După această mulsoare de seară, oile pleacă întornocate (= împreunate) toate la pășune...” (Morariu, 1937: 139). – Din întornoca, întrunoca; cf. întrolocat < întroloca (într-un loc) (MDA).
39. [DRAM] întornocat, -ă, adj. – Amestecat, împreunat: „După acestă mulsoare de seară, oile pleacă întornocate (împreunate) toate la pășune...” (Morariu 1937: 139). – Din întroloca (într-un loc).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL