1. [DEX '09] ÎNTROIENIRE, întroieniri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.
2. [MDA2] întroienire sf [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / Pl: ~ri / E: întroieni] Acoperire cu troiene Si: înnămețire, înzăpezire.
3. [DEX '09] ÎNTROIENI, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.
4. [MDA2] întroieni vtr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + troian] 1-2 A (se) acoperi cu troiene Si: a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi.
5. [DLRLC] ÎNTROIENI, întroienesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu troiene, a înfunda cu troiene de zăpadă; a troieni, a înzăpezi. Viscolul a întroienit drumurile. ◊ Refl. Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309.
6. [Șăineanu, ed. VI] întroienì v. a acoperi cu troiene de zăpadă.
7. [Scriban] întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.
8. [DOOM 3] întroienire s. f., g.-d. art. întroienirii; pl. întroieniri
9. [DOOM 2] întroienire s. f., g.-d. art. întroienirii; pl. întroieniri
10. [DOOM 3] întroieni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întroienește, 3 pl. întroienesc, imperf. 3 sg. întroienea; conj. prez. 3 să întroienească
11. [DOOM 2] întroieni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienesc, imperf. 3 sg. întroienea; conj. prez. 3 să întroienească
12. [DRAM 2021] întroiení, v.t.r. A acoperi cu troiene. – Din în- + troian „nămete” (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] întroieni, vb. tranz., refl. – A acoperi cu troiene. – Din în- + troian „nămete” (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL