1. [DEX '09] ÎNTREȚINUT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține.
2. [MDA2] întreținut, ~ă [At: FILIMON, C. II, 57 / Pl: ~uți, ~e / E: întreține] 1 a Care este menținut în stare bună. 2 a (D. o instituție) Care este prevăzut cu cele necesare bunei funcționări. 3 a Făcut să dureze. 4 a Care și-a procurat mijloacele necesare existenței. 5-6 smf, a (Persoană) căreia o altă persoană, cu care trăiește în concubinaj, îi asigură mijloacele materiale necesare existenței. 7 a (Fig) Alimentat2. 8 a (D. corespondență, legături de prietenie) Păstrat fără întrerupere. 9 a (Fiz; lpl; îs) Unde ~e Unde ale căror oscilații sunt identice una cu alta.
3. [DN] ÎNTREȚINUT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care este în întreținerea altei persoane, mai ales de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). [< întreține].
4. [MDN '00] ÎNTREȚINUT, -Ă I. adj. (despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreținerea altei persoane de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). (< întreține)
5. [DEX '09] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).
6. [MDA2] întreține [At: HAMANGIU, C. C. 54 / V: (cscj) ~a / Pzi: întrețin / E: între + ține cf fr entretenir] 1 vt A păstra în bune condiții. 2 vt A pune la dispoziția unei instituții mijloacele necesare funcționării. 3 vt A face să dureze Si: a menține. 4-5 vtr A(-și) procura mijloacele necesare traiului. 6-7 vtr (Pex) A (se) hrăni. 8 vt A asigura unei persoane o bună situație materială. 9 vt (Fig) A alimenta. 10 vt A păstra legătura cu cineva prin corespondență. 11 vrr A sta de vorbă cu cineva Si: a se conversa. 12 vt A relata cuiva ceva verbal sau în scris.
7. [MDA2] întreținea v vz întreține
8. [DEX '98] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).
9. [DLRLC] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A ține în stare bună, a păstra ceva în bune condiții. Întreține curat mașina. 2. Tranz. A da, a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. A-și întreține părinții. ▭ Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25. ♦ Refl. A-și procura, a cîștiga mijloacele necesare traiului. Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212. 3. Tranz. (Cu privire la ardere, foc etc.) A face să dureze, a alimenta. Oxigenul întreține arderea. ◊ Fig. Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24. 4. Refl. (Franțuzism) A sta de vorbă cu cineva; a vorbi cu cineva. Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183.
10. [DN] ÎNTREȚINE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețin, conj. -țină. / după fr. entretenir].
11. [MDN '00] ÎNTREȚINE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s’/entretenir)
12. [Șăineanu, ed. VI] întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră.
13. [Scriban] *întrețín, -út, a -íne (sud) și a -ineá (nord) v. tr. (după fr. entretenir). Țin în bună stare, îngrijesc: un bun soldat trebuĭe să-șĭ întreție perfect armele. Procur cele necesare, alimentez și îmbrac: a întreține familia. Fac să dureze, alimentez: demagogiĭ întrețin ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. Țin cu vorba, vorbesc cuĭva despre: conferențiaru ne-a întreținut cu chestiunea națională. V. refl. Staŭ de vorbă, conversez: ministru s’a întreținut cu șeful servicĭuluĭ despre maĭ multe chestiunĭ.
14. [DOOM 3] !întreținut adj. m., s. m., pl. întreținuți; adj. f., s. f. întreținută, pl. întreținute
15. [DOOM 2] întreținut s. m., pl. întreținuți
16. [DOOM 3] întreține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, 2 sg. întreții, 3 sg. întreține; conj. prez. 1 sg. să întrețin, 3 să întrețină; ger. întreținând; part. întreținut
17. [DOOM 2] întreține (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, 2 sg. întreții, 1 pl. întreținem, 2 pl. întrețineți; conj. prez. 3 să întrețină; ger. întreținând; part. întreținut
18. [MDO] întreține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, conj. întrețină)
19. [IVO-III] întrețin, -nă 3 conj., -ne inf., -ținere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL