1. [DEX '09] INTERPUNE, interpun, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
2. [MDA2] interpune [At: MAIORESCU. D. IV, 288 / Pzi: interpun / E: lat interponere] 1 vr A interveni ca mijlocitor între două persoane spre a le face să ajungă la o înțelegere Si: a intermedia, a mijloci. 2 vr A se amesteca în relațiile dintre două persoane. 3-4 vtr A (se) pune ceva între două momente, obiecte etc.
3. [CADE] * INTERPUNE (-pun) I. vb. tr. 1 A pune un lucru între alte două ¶ 2 Ⓕ ~ autoritatea sa, a face să intervie autoritatea sa. II. vb. refl. 1 A se pune la mijloc între alți doi ¶ 2 Ⓕ A interveni ca mijlocitor, a mijloci [fr. interposer, refăcut după pune].
4. [DLRLC] INTERPUNE, interpun, vb. III. Refl. 1. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. Mi-am dat seama... că interpunîndu-mă între patron și muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. DEMETRIUS, C. 51. 2. A se amesteca în relațiile dintre două persoane.
5. [DN] INTERPUNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpun. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
6. [MDN '00] INTERPUNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
7. [Șăineanu, ed. VI] interpune v. 1. a (se) pune între; 2. fig. a tace să intervie: a interpune autoritatea sa; 3. fig. a interveni ca mijlocitor.
8. [MDA2] întrepune v vz interpune
9. [Scriban] *interpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. inter-póno, -pónere. V. pun). Pun între: a interpune o lumînare între doŭă planurĭ. Fig. Fac să intervină: interpun autoritatea mea ca să înceteze dezordinea. V. refl. Mă pun între. Fig. Intervin ca mediator: mă interpun între doĭ adversarĭ. – Rar și întrepun.
10. [Scriban] *întrepún, V. interpun.
11. [DOOM 3] interpune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpun, 2 sg. interpui, 3 sg. interpune, perf. s. 1 sg. interpusei, 1 pl. interpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. interpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să interpun, 3 să interpună; ger. interpunând; part. interpus
12. [DOOM 2] interpune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpun, 2 sg. interpui, 1 pl. interpunem; conj. prez. 3 să interpună; ger. interpunând; part. interpus
13. [IVO-III] interpun, -pună 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL