1. [DEX '09] ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător.
2. [MDA2] întremător, ~oare sn, a [At: GCR I, 33/20 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrema + -(ă)tor] (Înv) 1-4 (Medicament) care întremează (5-6).
3. [DLRLC] ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care dă puteri, care înzdrăvenește. După acest puțin întremător popas, Joseph închidea iarăși valizele. C. PETRESCU, R. DR. 101. ◊ Fig. Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186.
4. [MDA2] întrămător, ~oare a vz întremător
5. [DOOM 3] întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. și pl. întremătoare
6. [DOOM 2] întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. și pl. întremătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL