1. [DEX '09] ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.
2. [MDA2] întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat1 (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat1 (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat1 (6).
3. [DLRLC] ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.
4. [Șăineanu, ed. VI] întremare f. însănătoșire, reconvalescență.
5. [DEX '09] ÎNTREMA, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat. ♦ Fig. A se întări. – Et. nec.
6. [MDA2] întrăma v vz întrema
7. [MDA2] întrămat1 sn vz întremare
8. [MDA2] întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.
9. [DLRLC] ÎNTREMA, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.
10. [Șăineanu, ed. VI] întrămà v. V. întremà.
11. [Șăineanu, ed. VI] întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].
12. [Scriban] întrám, întrăm, întrăméz și -eméz, a -á v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.
13. [Scriban] întreméz, V. întram.
14. [DOOM 3] întremare s. f., g.-d. art. întremării
15. [DOOM 2] întremare s. f., g.-d. art. întremării
16. [DOOM 3] întrema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întremez, 3 întremează; conj. prez. 1 sg. să întremez, 3 să întremeze
17. [DOOM 2] întrema (a ~) vb., ind. prez. 3 întremează
18. [MDO] întrema (ind. prez. 3 sg. și pl. întremează)
19. [IVO-III] întremez, -tremează 3, -tremat prt.
20. [DER] întrema (întremez, întremat), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).
21. [DRAM 2021] întremá, întremez, v.r. A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri: „Și iaca, de-atunci nu-l mai pociu de feliu lecui, nu să întramă, batăr ce am făcut cu el” (Bilțiu, 2007: 338). – Et. nec. (MDA).
22. [DRAM 2015] întrema, întremez, vb. refl. – A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri. – Et. nec. (DEX, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL