1. [DEX '09] ÎNTREGITOR, -OARE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
2. [MDA2] întregitor, ~oare smf, a [At: IORGA, L. II, 73 / Pl: ~i, ~oare / E: întregi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care completează. 3-4 (Persoană) care reface unitatea a ceva. 5-6 (Persoană) care recompune ceva.
3. [DLRLC] ÎNTREGITOR, -OARE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează.
4. [DOOM 3] întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. și pl. întregitoare (dar: Regele Ferdinand Întregitorul s. propriu m. art.)
5. [DOOM 2] întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. și pl. întregitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL