1. [DEX '09] ÎNTOVĂRĂȘIRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.
2. [MDA2] întovărășire sf [At: DDRF / V: ~roș~, ~orovăș~ / Pl: ~ri / E: întovărăși] 1 Mers cu cineva pe același drum Si: întovărășit1 (1). 2 (Pex) însoțire a cuiva pe un drum, într-o călătorie etc. Si: acompaniere, întovărășit1 (2). 3-4 (Pex) (Derulare a unui eveniment sau) apariție a unui fenomen în același timp cu ceva Si: întovărășit1 (3-4). 5 Plecare la drum simultan cu cineva Si: întovărășit1 (5). 6 (Pex) întemeiere a unei tovărășii cu cineva Si: alianță, aliere, încârdășire, însoțire, întovărășit1 (6), tovărășie. 7 (Spc) Asociere cu cineva pentru a face comerț Si: întovărășit1 (7). 8 (Nob) Escortă. 9 (Înv; iuz) Formă socialistă de cooperativă agricolă în care pământul, vitele și uneltele nu sunt colectivizate, bazată pe comasarea pământurilor, care se dezvoltă până la transformarea în gospodărie agricolă colectivă Cf artel.
3. [DLRLC] ÎNTOVĂRĂȘIRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. 1. Însoțire, tovărășie. 2. (În țările care construiesc socialismul; de obicei determinat prin «agricolă») Formă simplă a cooperației agricole de producție în care țăranii muncitori se unesc de bunăvoie pentru a munci pămîntul în comun, în vederea obținerii unei producții sporite, pămîntul și celelalte mijloace de producție rămînînd în proprietatea privată a întovărășiților. În întovărășiri țăranii muncitori au posibilitatea să se convingă practic de foloasele lucrării pămîntului pe suprafețe mari cu mijloace mecanizate, să se deprindă cu munca în colectiv, să-și dea mai bine seama de necesitatea transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 75. Organizarea întovărășirilor agricole deschide largi perspective pentru trecerea în țara noastră de la o agricultură extensivă la una intensivă, oferă posibilitatea introducerii pe scară largă a măsurilor agrotehnice avansate. CONTEMPORANUL, S- II, 1952, nr. 285, 2/3. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări, întovărășiri pentru producție. SADOVEANU, E. 31.
4. [DEX '09] ÎNTOVĂRĂȘI, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.
5. [MDA2] întorovășire sf vz întovărășire
6. [MDA2] întovărăși [At: CANTEMIR, IST. 302 / V: (îvp) ~roși / Pzi: ~șesc / E: în- + tovarăș] 1 vt A însoți pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. 2 vt (Pex) A acompania pe cineva sau ceva. 3 vt (D. evenimente) A avea loc simultan. 4 vt (D. fenomene) A apărea concomitent. 5 vr A pleca la drum simultan cu cineva. 6 vr A se împrieteni. 7 vr A se asocia cu cineva Si: a se alia, a se încârdăși, a se însoți. 8 vr (Rar) A se căsători. 9 vr (Spc; iuz) A forma o cooperativă agricolă.
7. [MDA2] întovăroși v vz întovărăși
8. [MDA2] întovăroșire sf vz întovărășire
9. [DLRLC] ÎNTOVĂRĂȘI, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. ◊ Fig. Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. Refl. A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.
10. [Șăineanu, ed. VI] întovărășì v. 1. a însoți; 2. a se asocia. [V. tovarăș].
11. [Scriban] întovărășésc v. tr. (d. tovarăș). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. însîmbrez.
12. [DOOM 3] întovărășire s. f., g.-d. art. întovărășirii; pl. întovărășiri
13. [DOOM 2] întovărășire s. f., g.-d. art. întovărășirii; pl. întovărășiri
14. [DOOM 3] +întovărăși2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întovărășesc, 3 sg. se întovărășește, imperf. 1 sg. mă întovărășeam; conj. prez. 1 sg. să mă întovărășesc, 3 să se întovărășească; imper. 2 sg. afirm. întovărășește-te; ger. întovărășindu-mă
15. [DOOM 3] întovărăși1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășesc, 3 sg. întovărășește, imperf. 1 întovărășeam; conj. prez. 1 sg. să întovărășesc, 3 să întovărășească
16. [DOOM 2] întovărăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășesc, imperf. 3 sg. întovărășea; conj. prez. 3 să întovărășească
17. [MDO] întovărăși (conj. întovărășească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL