1. [DEX '09] ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.
2. [MDA2] întortochere sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 203 / V: ~ocare, ~ochiare, ~oiere, tor~ / Pl: ~ri / E: întortochea] 1 Răsucire. 2 Cotitură. 3 Sinuozitate. 4 (Fig) Complicație. 5 (Fig) Lipsă de claritate.
3. [DLRLC] ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a întortochea și rezultatul ei; cotitură, încîlcitură; fig. complicație, ascunziș. Vorbă plină de întortocheri. ▭ Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156.
4. [DEX '09] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
5. [MDA2] întortoca v vz întortochea
6. [MDA2] întortocare sf vz întortochere
7. [MDA2] întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.
8. [MDA2] întortochia v vz întortochea
9. [MDA2] întortochiare sf vz întortochere
10. [MDA2] întortoia vt vz întortochea
11. [MDA2] întortoiere sf vz întortochere
12. [DLRLC] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
13. [Șăineanu, ed. VI] întortochià v. 1. a sucii, a învârti; 2. fig. a exprima într’un mod confuz. [Vechiu-rom. întort, sucit (v. tort)].
14. [Scriban] întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.
15. [DOOM 3] întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri
16. [DOOM 2] întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri
17. [DOOM 3] întortochea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 întortochează, 1 pl. întortochem; conj. prez. 1 sg. să întortochez, 3 să întortocheze; ger. întortochind
18. [DOOM 2] întortochea (a ~) vb., ind. prez. 3 întortochează; conj. prez. 3 să întortocheze; ger. întortochind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL