1. [DEX '09] ÎNTORCĂTOR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.
2. [MDA2] întorcător, ~oare a [At: (a. 1600-1650) GCR. I, 137/4 / Pl: ~i, ~oare / E: întoarce + -(ă)tor] 1 a Care se întoarce. 2 sn (Țes) Întinzător (7). 3 sn (Ast; pop) Tropic. 4 sf (Țes) Întinzător (10). 5 sf Plantă nedefinită mai îndeaproape.
3. [DLRLC] ÎNTORCĂTOR, întorcătoare s. n. Piesă a războiului de țesut, în formă de băț lung, cu care se strînge pe sulul dinainte pînza țesută.
4. [Șăineanu, ed. VI] întorcător n. întinzător.
5. [DOOM 3] întorcător s. n., pl. întorcătoare
6. [DOOM 2] întorcător s. n., pl. întorcătoare
7. [DAR] întorcătoare s.f. (reg.) amnar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL