1. [MDA2] întonca vt [At: DA ms / Pzi: întonc / E: în- + toancâ] (Reg) 1 A-i veni cuiva ceva în minte. 2 A ține neapărat să facă un lucru.
2. [DAR] întonca vb. I (reg.) a-i veni cuiva ceva în minte, a-i trăzni prin cap, a i se năzări; a-și băga ceva în cap.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL