1. [Scriban] întinzătoáre și tinz- f., pl. orĭ. Vest. Lambă, funia, lanțu saŭ drugu care unește capătu osiiĭ caruluĭ cu crucea din ainte și cu cea din apoĭ.
2. [DEX '09] ÎNTINZĂTOR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. – Întinde + suf. -ător.
3. [MDA2] întinsător, ~oare a vz întinzător
4. [MDA2] întinzător, ~oare a [At: DAMÉ, T. / V: ~nsă~ / Pl: ~i, ~oare / E: întinde + -(ă)tor] 1 a Care întinde (2). 2 sn (Lpl) Dispozitiv folosit pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 3 sn Parte a teicii morii Si: căpăstru, strunea. 4 sn Lemn care întinde frânghia ferăstrăului Si: pană, struneală. 5 sn Sucitor cu care se întinde aluatul. 6 sm (Teh; îs) ~ de curea Dispozitiv mecanic folosit pentru a ține întinse curelele de transmisie. 7 snf Parte a războiului de țesut cu care se strânge pânza țesută Si: crivea, zapcă, zetcă Cf amnar. 8 sf Lanț sau funie care leagă osia carului de cruce sau de scară.
5. [CADE] ZATCĂ, ZAPCĂ sf. Olten. Băn. ⛓ = ÎNTINZĂTOR II.
6. [CADE] ZĂVOR (pl. -oare, †-oară) sn. 1 Druguleț de fier ce servește de încuietoare; e prins la o ușă sau la o fereastră, astfel ca să se poată trage, de un mic mîner, într’o parte sau într’alta, spre a închide sau deschide ușa sau fereastra (🖼 5363): petrece cu porțile și cu ușile deschise ziua și noaptea, fără zăvoare la uși și la ferestre (I.-GH.); au sfărămat uși de aramă și zăvoară de her au sdrobit (DOS.); noaptea, pe lîngă străji, era încuiată cu nouă zăvoare și nouă lacăte (ISP.); impiegatul trase ~ul și ridică oblonul, lăsînd ferestruia închisă numai cu geamul (CAR.) ¶ 2 ⛓ = ÎNTINZĂTOR II ¶ 3 = RĂZLOG [vsl. zavorŭ].
7. [DLRLC] ÎNTINZĂTOR, întinzători, s. m., și întinzătoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru a dezvolta o anumită forță de întindere. Întinzător de cablu.
8. [Șăineanu, ed. VI] întinzător n. bățul răsboiului cu care se strânge pe sulul dinainte pânza țesută.
9. [Scriban] întinzătór n., pl. oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută.
10. [DOOM 3] întinzător s. n., pl. întinzătoare
11. [DOOM 2] întinzător s. n., pl. întinzătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL