1. [DEX '09] ÎNTINSOARE, întinsori, s. f. (Rar) 1. Loc întins, spațiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins1 + suf. -oare.
2. [MDA2] întinsoare1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 135 / V: (înv) ~tis~ / Pl: ~ori / E: întins1 + -oare] (Rar) 1 (Înv) Poziție culcată a corpului, prosternat în fața cuiva Si: întinzătură (1). 2 (Înv) Tortură prin întinderea membrelor. 3 (Înv) Necesitate de a sta întins, ca urmare a unei boli. 4 (Înv) Schelet pe care se întind un cort sau pânzele unei ambarcații. 5 Unealtă care servește la întinderea unui lucru. 6 (Spc) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 7 (Spc) Zimți la război. 8 (Spc) Curea folosită de ciubotar. 9 (Spc) Parte a ferăstrăului. 10 (Înv) Melodie în muzica bisericească. 11 (Înv) Glas (în muzica bisericească). 12 (Înv) Intenție. 13 Spațiu larg Si: întindere. 14 Distantă. 15-16 Durată (lungă). 17 Mers grăbit, fără oprire. 18 (Îlav) Într-o ~ Fără întrerupere. 19 (Îlav) În goană Si: repede. 20 (Înv) Intenție.
3. [MDA2] întinsoare2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ori / E: întins3 + -oare] (Reg) 1 Mâncare ciobănească, din lapte sau smântână (de oaie) cu făină sau mălai Si: întinzătură (1). 2 Sos de tocană, în care se poate muia pâine sau mămăligă.
4. [DLRLC] ÎNTINSOARE, întinsori, s. f. 1. Loc întins, spațiu larg, întindere vastă. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd. DUNĂREANU, CH. 55. Din codrii Găvanelor ieșim pe-ntinsoare de plaiuri, spre răsărit, pe sub «Gropile de aur» din muntele Bisoca. VLAHUȚĂ, O. AL. I 148. 2. Mers zorit, fără oprire. Încă două zile de întinsoare și ieșim la larg. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) într-una, fără întrerupere. Acești cai nu fug prea tare, însă merg într-o întinsoare șapte poște. SADOVEANU, F. J. 313. Și petrec într-o întinsoare Tot la umbră, la răcoare. ALECSANDRI, P. P. 314; b) repede, în goană. Să vă împrăștiați și, într-o întinsoare, să vă abateți în toate părțile, unde veți vedea cu ochii, să treziți pe boieri, să strigați la norod. SADOVEANU, O. I 249. 3. Durată neîntreruptă; p. ext. vreme lungă. Omăt și geruri au ținut-o o întinsoare, fără slăbire. SADOVEANU, P. S. 12. 4. (Rar) Întindere nervoasă a membrelor corpului. Un fel de lene amestecată cu slăbiciune... Un fel de leșin la inimă, amestecat cu întinsori, sau cam așa ceva. CREANGĂ, A. 93.
5. [Șăineanu, ed. VI] întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP.
6. [Scriban] întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într’o întinsoare, într’un suflet, într’un mers fără întrerupere: a plecat într’o’ntinsoare.
7. [MDA2] întisoare sf vz întinsoare
8. [DOOM 3] întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori
9. [DOOM 2] întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori
10. [DAR] întinsoare1 s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.
11. [DAR] întinsoare2 s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru „întins” cu bucățele de pâine în ea.
12. [DRAM 2021] întinsoáre, întinsori, s.f. (gastr.) (în expr.) Întinsoare de cir = sos preparat din cirul stors de pe mămăligă, înainte de a o amesteca. – Din întins „lungit” + suf. -oară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL