1. [DEX '09] ÎNTINERIT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a redevenit sau care pare (mai) tânăr. – V. întineri.
2. [MDA2] întinerit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 389 / Pl: ~iți, ~e / E: întineri] 1 Redevenit mai tânăr. 2 Care a dobândit un aspect de prospețime, de vitalitate. 3 Căruia i s-a dat o înfățișare mai tânără. 4 Care pare mai tânăr. 5 Care s-a declarat mai tânăr decât este în realitate.
3. [DLRLC] ÎNTINERIT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a devenit (mai) tînăr; care pare (mai) tînăr. Întinerit, Mă văd, uimit, În ciuturi. MACEDONSKI, O. I 35. (Poetic) Trenul fluieră și sălciile din preajma gării încep să se înșire întinerite, adiind a primăvară. BASSARABESCU, V. 26. Iarba brazdelor părea întinerită și verdele ei frumos odihnea sufletul. SANDU-ALDEA, U. P. 195. Întinerită-i firea sub cer de primăvară, Pe drum se-nșiră-o oaste: e oastea proletară. PĂUN-PINCIO, P. 93.
4. [DEX '09] ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.
5. [MDA2] întinera v vz întineri
6. [MDA2] întineri [At: BELDIMAN, N. P. 38 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + tânăr] 1 vi A reveni la tinerețe, ca vitalitate, aspect etc. 2 vi A căpăta din nou un aspect de tinerețe, prospețime, vitalitate. 3 vt A da cuiva o înfățișare mai tânără. 4 vt A da cuiva vitalitate, prospețime, strălucire. 5-6 vtr A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.
7. [DLRLC] ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tînăr (ca aspect, ca vitalitate). Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. AL. 87. Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. (Poetic) Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect, o înfățișare mai tînără; a insufla o vitalitate tinerească. Pieptănătura aceasta te întinerește. ▭ Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.
8. [Șăineanu, ed. VI] întinerì v. a (se) face tânăr. [Lat. TENERESCERE].
9. [Scriban] întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.
10. [Scriban] *reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.
11. [DOOM 3] întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, 3 sg. întinerește, imperf. 1 întineream; conj. prez. 1 sg. să întineresc, 3 să întinerească
12. [DOOM 2] întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, imperf. 3 sg. întinerea; conj. prez. 3 să întinerească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL