1. [DEX '09] ÎNTEȚIT, -Ă, întețiți, -te, adj. Devenit mai puternic, mai intens. – V. înteți.
2. [MDA2] întețit2, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 96/32 / V: ~ța / Pl: ~iți, ~e / E: înteți] 1 (D. foc) Intensificat. 2 Agitat. 3 Care a devenit mai intens. 4 Care sporește. 5 (D. un conflict) Intensificat. 6 (D. sânge) Înfierbântat. 7 (D. persoane) Întărâtat. 8 Iuțit. 9 Repetat. 10 Chinuit. 11 Răspândit. 12 (Pop) Stăpânit de o pasiune. 13 (D. o persoană) Agasat prin insistențe repetate. 14 Constrâns. 15 (D. cal) îndemnat să fugă. 16 Stimulat. 17 Gonit. 18 Aprins. 19 Opintit. 20 (Ccd) Îndemnat.
3. [MDA2] întețit1 sn [At: SBIERA, P. 83 / V: ~țat / Pl: ~uri / E: înteți] 1-4 Întețire (1-4). 5 Creștere. 6 Intensificare. 7 Sporire. 8 Iuțire. 9 Repetare. 10 Agitare. 11 Chinuire. 12 Răspândire. 13-20 Întețire (13-20). 21 Constrângere. 22 Stimulare. 23 Gonire. 24 Opintire. 25 Îndemnare. 26 Accentuare. 27 (Îlav) Cu ~ Cu insistență.
4. [DLRLC] ÎNTEȚIT, -Ă, întețiți, -te, adj. (Despre fenomene, acțiuni, pasiuni etc.) Devenit mai mare, mai intens, mai violent; intensificat, sporit. În jurul tău e-un clocot de muncă întețit. DEȘLIU, N. 86. Caldul sînge prin artere năvălește întețit. MACEDONSKI, O. I 29.
5. [DEX '09] ÎNTEȚI, întețesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. Tranz. A sâcâi cu insistențe repetate. – Lat. *intitiare (< titio).
6. [MDA2] înteța v vz înteți
7. [MDA2] întețat1 sn vz întețit1
8. [MDA2] înteți [At: CANTEMIR, IST. 223 / V: (cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: ns pbl ml *intitiare] 1-2 vt A face (să crească sau) să devină mai intens Si: a activa, a ațâța. 3-4 vt (Fig) A face să se agite (intens). 5-6 vr (A crește sau) a deveni mai intens Si: a se întări, a se intensifica. 7 vr A spori. 8-9 vtr A (se) iuți. 10 vt A repeta. 11 vt A agita. 12 vt A chinui. 13 vr A se răspândi. 14 vt (Pop; d. o pasiune, un sentiment) A cuprinde cu putere Si: a poseda, a stăpâni. 15 vi A da zor. 16 vt A agasa prin insistențe repetate. 17 vt A constrânge. 18 vt (D. animale de călărie) A îndemna să fugă Si: a împintena. 19 vi A stimula. 20 vt A goni. 21 vr (Șfg) A se aprinde. 22 vr (D. vite) A se împreuna. 23 vr A se opinti. 24 vr (Nob; ccd) A se îndemna. 25 vr (D. un conflict) A se intensifica.
9. [DLRLC] ÎNTEȚI, întețesc, vb. IV. 1. Refl. (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Tranz. S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. Tranz. (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. V. 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. Tranz. A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea vrăjmașul, calul se urca ca fulgerul în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. Refl. A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14.
10. [Șăineanu, ed. VI] întețì v. 1. a împunge, a da zor: întețindu-l și încingându-l dorul de părinți ISP.; 2. fig. a excita: nu te ’nteți ’n asprime, când poți să dai iertare AL.; 3. fig. a se întâri: propaganda se înteți. [Origină necunoscută].
11. [Scriban] întețésc v. tr. (cp. cu întiștesc). Îndemn, stimulez: întețindu-l și încingîndu-l doru de părințĭ (Isp.). V. refl. Cresc în intensitate, sporesc: ploaĭa, lupta se întețise.
12. [DOOM 3] înteți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețesc, 3 sg. întețește, imperf. 1 întețeam; conj. prez. 1 sg. să întețesc, 3 să întețească
13. [DOOM 2] înteți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețesc, imperf. 3 sg. întețea; conj. prez. 3 să întețească
14. [DER] înteți (întețesc, întețit), vb. – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceți › înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. Der. de la *attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest vb. cu întiști, vb. (înv., a împinge, a urmări) din sl. tistati.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL