1. [DEX '09] ÎNTĂRÂTARE, întărâtări, s. f. Acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare. – V. întărâta.
2. [MDA2] întărâtare sf [At: MINEIUL (1776) 2ăj / V: (înv) ~rit~, ~rt~, ~terit~ / Pl: ~tări / E: întărâta] 1-2 (Aducere a cuiva într-o) stare de enervare, de surescitare Si: (înv) întărâtăciune (1-2), întărâtătură (1-2). 3 Instigare la violență a unui grup de oameni Si: (înv) întărâtăciune (3), întărâtătură (3). 4 Asmuțire a unui animal Si: (înv) întărâtăciune (4), întărâtătură (4). 5 Înfuriere. 6 Entuziasmare. 7 Ambiționare. 8 Agitare. 9 Incitare a cuiva să facă un lucru. 10 Pornire a unei pasiuni violente. 11 Intensificare a unei intemperii.
3. [MDA2] interitare sf vz întărâtare
4. [MDA2] întărtare sf vz întărâtare
5. [MDA2] întâritare sf vz întărâtare
6. [MDA2] înteritare sf vz întărâtare
7. [DLRLC] ÎNTĂRÎTARE s. f. Acțiunea de a (se) întărîta; iritare, înverșunare, ațîțare. Sîngele mi se rădică și se suie în obraz De ciudă, de-ntărîtare, de durere, de necaz! HASDEU, R. V. 79.
8. [Scriban] înteritáre f. Ps. S. Întărîtare (acțiunea de a întărîta). Îngînare. Răpegĭune.
9. [DOOM 3] întărâtare s. f., g.-d. art. întărâtării; pl. întărâtări
10. [DOOM 2] întărâtare s. f., g.-d. art. întărâtării; pl. întărâtări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL