1. [DEX '09] ÎNTEMNIȚAT, -Ă, întemnițați, -te, adj. (Adesea substantivat) Închis în temniță. – V. întemnița.
2. [MDA2] întemnițat, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 109/1 / V: (înv) ~iciat / Pl: ~ați, ~e / E: întemnița] 1-2 (Persoană) care este închisă în temniță Si: încarcerat.
3. [DLRLC] ÎNTEMNIȚAT, -Ă, întemnițați, -te, adj. Închis în temniță, încarcerat. ◊ (Substantivat) Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.
4. [DEX '09] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.
5. [MDA2] întemnicia v vz întemnița
6. [MDA2] întemniciat, ~ă a vz întemnițat
7. [MDA2] întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ~țez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.
8. [DEX '98] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.
9. [DLRLC] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
10. [DLRM] TEMNIȚA vb. I. v. întemnița.
11. [Șăineanu, ed. VI] întemnițà v. a arunca în temniță.
12. [Scriban] întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).
13. [DOOM 3] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 întemnițează; conj. prez. 1 sg. să întemnițez, 3 să întemnițeze
14. [DOOM 2] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL