1. [DEX '09] ÎNTEMNIȚARE, întemnițări, s. f. Acțiunea de a întemnița și rezultatul ei. – V. întemnița.
2. [MDA2] întemnițare sf [At: IORGA, I, 191/ V: (înv) ~nicia~ / Pl: ~țări / E: întemnița] 1 Închidere a cuiva într-o temniță. 2 Încarcerare.
3. [DLRLC] ÎNTEMNIȚARE, întemnițări, s. f. Acțiunea de a întemnița; încarcerare.
4. [DEX '09] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.
5. [MDA2] întemnicia v vz întemnița
6. [MDA2] întemniciare sf vz întemnițare
7. [MDA2] întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ~țez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.
8. [DEX '98] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.
9. [DLRLC] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
10. [DLRM] TEMNIȚA vb. I. v. întemnița.
11. [Șăineanu, ed. VI] întemnițà v. a arunca în temniță.
12. [Scriban] întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).
13. [DOOM 3] întemnițare s. f., g.-d. art. întemnițării; pl. întemnițări
14. [DOOM 2] întemnițare s. f., g.-d. art. întemnițării; pl. întemnițări
15. [DOOM 3] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 întemnițează; conj. prez. 1 sg. să întemnițez, 3 să întemnițeze
16. [DOOM 2] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL