1. [DEX '09] ÎNSĂNĂTOȘARE s. f. v. însănătoșire.
2. [MDA2] însănătoșare sf vz însănătoșire
3. [DEX '09] ÎNSĂNĂTOȘA vb. I v. însănătoși.
4. [DEX '09] ÎNSĂNĂTOȘI, însănătoșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face sănătos, a (se) vindeca de o boală; a (se) lecui. [Var.: însănătoșa vb. I] – În + sănătos.
5. [DEX '09] ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșare s. f.] – V. însănătoși.
6. [MDA2] însănătoșa v vz însănătoși
7. [MDA2] însănătoși vtr [At: BIBLIA (1688), 282/2 / V: (înv; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: în- + sănătos] 1-2 A (se) vindeca de o boală.
8. [MDA2] însănătoșire sf [At: N. REV. R. I, 65 / V: (înv) ~șare / Pl: ~ri / E: însănătoși] Vindecare.
9. [DLRLC] ÎNSĂNĂTOȘI, însănătoșez, vb. IV. Refl. A se face sănătos, a se vindeca de o boală. După ce se însănătoși, dete o masă mare. ISPIRESCU, L. 158. ◊ Tranz. Fig. Încercarea guvernanților din țările capitaliste de a însănătoși economia națională cu ajutorul unor așa-zise «impulsuri exterioare», ca de pildă «ajutorul» străin, a dat greș. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 6/2. – Variantă: însănătoșa (NEGRUZZI, S. I 161, ȘEZ. VIII 29) vb. I.
10. [DLRLC] ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; restabilire a sănătății, vindecare. Chiar după însănătoșirea desăvîrșită, copilul trebui să rămînă la vîntul și la soarele cîmpului. C. PETRESCU, R. DR. 30. ◊ Fig. Considerînd dezvoltarea legăturilor economice drept o contribuție importantă la cauza întăririi păcii și la însănătoșirea comerțului internațional, Uniunea Sovietică duce în mod consecvent o politică de lărgire a relațiilor comerciale cu toate statele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 12.
11. [Șăineanu, ed. VI] însănătoșí v. a (se) face sănătos.
12. [Scriban] însănătoșésc și -éz v. tr. Fac sănătos, îndrept, vindec. Asanez. V. refl. Mă vindec.
13. [DOOM 3] însănătoși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însănătoșesc, 3 sg. însănătoșește, imperf. 1 însănătoșeam; conj. prez. 1 sg. să însănătoșesc, 3 să însănătoșească
14. [DOOM 3] însănătoșire s. f., g.-d. art. însănătoșirii; pl. însănătoșiri
15. [DOOM 2] însănătoși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însănătoșesc, imperf. 3 sg. însănătoșea; conj. prez. 3 să însănătoșească
16. [DOOM 2] însănătoșire s. f., g.-d. art. însănătoșirii; pl. însănătoșiri
17. [MDO] însănătoși (conj. însănătoșească)
18. [IVO-III] însănătoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șare inf. s.
19. [DAS] ÎNSĂNĂTOȘIRE. Subst. Însănătoșire, vindecare, vindec (pop.), lecuire, tămăduială (pop.), tămăduire (pop.), înzdrăvenire; convalescență, întremare, refacere (fig.), restabilire; fortificare, tonificare, întărire (fig.), călire (fig.), oțelire (fig.). Convalescent. Adj. Însănătoșit, vindecat, lecuit, înzdrăvenit; întremat, refăcut (fig.); fortificat, întărit (fig.), călit (fig.), oțelit (fig.). Vindecabil, curabil. Vindecător, lecuitor, tămăduitor (pop.), curativ; fortifiant, întăritor, întremător, tonifiant, tonic. Vb. A se însănătoși, a se vindeca, a se lecui, a se tămădui (pop.), a se face sănătos, a se face bine, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare, a scăpa de o boală, a-și recăpăta sănătatea; a se întrema, a se reface (fig.); a se învoinici (rar); a se restabili; a se fortifica, a se întări (fig.), a se căli (fig.), a se oțeli (fig.). A însănătoși, a vindeca, a lecui, a tămădui (pop.), a face pe cineva sănătos, a face pe cineva bine, a lua cu căușul de la inimă, a pune pe cineva pe picioare, a reda cuiva sănătatea, a reface (fig.), a înzdrăveni; a fortifica, a tonifica (livr.), a întări (fig.), a căli (fig.), a oțeli (fig.). V. doctor, instituții sanitare, medicament, plante medicinale, sănătate, tratament medical.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL