1. [MDA2] însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.
2. [DLRLC] ÎNSĂMĂRA, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.
3. [DLRM] ÎNSĂMĂRA, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). – Din în- + samar.
4. [Scriban] însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.
5. [DAR] însămăra, însămărez, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL