1. [DEX '09] ÎNSÂNGERAT, -Ă, însângerați, -te, adj. Plin de sânge; care sângerează. ♦ (Despre ochi) Injectat. ♦ Fig. De culoarea sângelui; roșu. – V. însângera.
2. [MDA2] însângerat, ~ă a [At: CONACHI, P. 182 / V: (înv) ~sin~ / Pl: ~ați, ~e / E: însângera] 1 Căruia i s-a provocat o hemoragie. 2 Plin de sânge. 3 Pătat de sânge. 4 (Fig) Înroșit2 (5). 5 Congestionat.
3. [DEX '09] ÎNSÂNGERA, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. ♦ Fig. A înroși. – În + sângera.
4. [MDA2] însângera vt [At: DUNĂREANU, CH. 131 / V: (înv) ~sin~ / Pzi: ~rez / E: în- + sângera] 1 A face să curgă sânge Si: a sângera. 2 A se umple de sânge. 3 (Fig) A înroși (7). 4 A păta ceva cu sânge.
5. [MDA2] însingera v vz însângera
6. [MDA2] însingerat, ~ă a vz însângerat
7. [DEX '98] ÎNSÂNGERA, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. – În + sângera.
8. [DLRLC] ÎNSÎNGERA, însîngerez, vb. I. Tranz. A face să sîngereze, a umple de sînge. Ghimpii trandafirilor i-au însîngerat mîna. ♦ A acoperi de sînge, a păta cu sînge. De sus de pe acoperiș se aruncase cineva... și însîngerase pietrele caldarîmului. PAS, Z. I 310. ♦ Fig. A înroși. Jos în vale, apa însîngerată de lumina focului. CAMILAR, N. I 92. Soarele, coborîndu-și razele, însîngera acoperișul de olane. DUNĂREANU, N. 29.
9. [DLRLC] ÎNSÎNGERAT, -Ă, însîngerați, -te, adj. Plin de sînge, acoperit de sînge; care sîngerează. Rănitul zăcea însîngerat. ◊ (Poetic) M-am luptat Corp la corp cu traiul zilnic și cu soarta ne-mpăcată Sub a căreia sandală inima-mi însîngerată Chiar și astăzi e strivită, fără-nvins a mă fi dat. MACEDONSKI, O. I 11. ♦ Fig. Roșu-aprins. În nisipul fierbinte se scaldă cîteva găini, păzite de un cocoș mic, cu creasta însîngerată. REBREANU, I. 10. ♦ (Impropriu) Injectat. Pufnind pe nări, ea căuta spre mal cu ochii însîngerați, cu botul deschis. BART, S. M. 93.
10. [Șăineanu, ed. VI] însângerà v. a stropi cu sânge.
11. [Scriban] însîngeréz, V. sîngerez.
12. [Scriban] 2) sînger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.
13. [DOOM 3] însângera (a ~) vb., ind. prez. 1 însângerez, 3 însângerează; conj. prez. 1 să însângerez, 3 să însângereze
14. [DOOM 2] însângera (a ~) vb., ind. prez. 3 însângerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL