1. [MDA2] sumuț sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: pvb sumuța] (Mol; prin confuzie) Înfruntare cu vorba a cuiva (ripostându-i, repezindu-l etc.) Si: (reg) sumuțare.
2. [Scriban] sumúț, a -á v. intr. (V. a-muț). Țugui buzele și fac țu-țu (la descîntece, la alintăturĭ de copiĭ ș. a.). V. tr. Descînt, făcînd țu-țu. Amuț, ațîț. – Vechĭ și însumuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL