1. [DEX '09] ÎNSUFLEȚITOR, -OARE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.
2. [MDA2] însuflețitor, ~oare smf, a [At: (a. 1700-1725) TEOFILACT, ap. GCR II, 21/35- 36 / V: in~ / Pl: ~i, ~oare / E: însufleți + -tor] 1-2 (Persoană) care dă viață unui obiect inert. 3-4 (Persoană) care readuce la viață. 5-6 (Persoană) care dinamizează.
3. [DLRLC] ÎNSUFLEȚITOR, -OARE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește, animă, dă imbold. Pentru oamenii muncii din lumea întreagă activitatea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice este o măreață pildă însuflețitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2787.
4. [Șăineanu, ed. VI] însuflețitor a. care Însuflețește.
5. [DOOM 3] însuflețitor (desp. -su-fle-) adj. m., pl. însuflețitori; f. sg. și pl. însuflețitoare
6. [DOOM 2] însuflețitor (-su-fle-) adj. m., pl. însuflețitori; f. sg. și pl. însuflețitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL