1. [MDA2] înstărire sf [At: I. IONESCU, C. 54/21 / Pl: ~ri / E: înstări] Îmbogățire.
2. [DEX '09] ÎNSTĂRI, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.
3. [MDA2] înstări vtr [At: I. IONESCU, D. 179 / Pzi: ~esc / E: în- + stare] 1-2 A (se) îmbogăți.
4. [DLRLC] ÎNSTĂRI, înstăresc, vb. IV. Refl. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.
5. [Șăineanu, ed. VI] înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.
6. [Scriban] înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.
7. [DOOM 3] înstări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăresc, 3 sg. înstărește, imperf. 1 înstăream; conj. prez. 1 sg. să înstăresc, 3 să înstărească
8. [DOOM 2] înstări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăresc, imperf. 3 sg. înstărea; conj. prez. 3 să înstărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL