1. [MDA2] înstăpânire sf [At: TOMA, C. V. 198 / Pl: ~ri / E: înstăpâni] 1 Luare în stăpânire. 2 Învestire cu drepturi de conducere.
2. [DEX '09] ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. A se face stăpân pe ceva. – În + stăpâni.
3. [MDA2] înstăpâni vr [At: TOMA, C. V. 284 / Pzi: -nesc / E: în- + stăpâni] 1 A pune stăpânire pe ceva. 2 A se învesti cu drepturi de conducere.
4. [DEX '98] ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân.
5. [DLRLC] ÎNSTĂPÎNI, înstăpînesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.
6. [DOOM 3] înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înstăpânesc, 3 sg. se înstăpânește, imperf. 1 sg. mă înstăpâneam; conj. prez. 1 sg. să mă înstăpânesc, 3 să se înstăpânească; imper. 2 sg. afirm. înstăpânește-te; ger. înstăpânindu-mă
7. [DOOM 2] !înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstăpânește, imperf. 3 sg. se înstăpânea; conj. prez. 3 să se înstăpânească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL