1. [MDA2] înspăimântătură [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: înspăimânta + ~(ă)tură] (Înv) 1 Înfricoșare. 2 (Mpp) Boală provenită din spaimă.
2. [DAR] înspăimântătură s.f. (înv.) 1. înspăimântare, spaimă. 2. boală provenită din spaimă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL