1. [DEX '09] ÎNSPĂIMÂNTARE s. f. Acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
2. [MDA2] înspăimântare sf [At: CORESI, EV. 127/34 / Pl: ~tări / E: înspăimânta] 1 Înfricoșare. 2 (Înv) Rușine. 3 (Îlav) Cu (sau de, în) ~ De speriat.
3. [DEX '98] ÎNSPĂIMÂNTARE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
4. [DEX '09] ÎNSPĂIMÂNTA, înspăimânt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
5. [MDA2] înspăimânta vtr [At: CORESI, EV. 38/28 / Pzi: înspăimânt, (înv) ~tez / E: ml *expavimento, -are] 1-2 A (se) speria.
6. [DLRLC] ÎNSPĂIMÎNTA, înspăimînt, vb. I. Refl. A simți groază, a fi cuprins de spaimă. Chiruța se-nspăimînta, Și cătră nen’său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ♦ Tranz. A pricinui spaimă, a inspira frică; a îngrozi, a înfricoșa. Nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimînta (CREANGĂ, P. 133, TEODORESCU, P. P. 133) vb. I.
7. [DLRLC] ÎNSPĂIMÎNTARE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înspăimînta; îngrozire, spaimă. – Variantă: (învechit) spăimîntare (ALECSANDRI, P. II 178) s. f.
8. [DLRLC] SPĂIMÎNTA vb. I v. înspăimînta.
9. [DLRLC] SPĂIMÎNTARE s. f. v. înspăimîntare.
10. [Șăineanu, ed. VI] înspăimântà v. 1. a băga spaimă; 2. a fi coprins de spaimă. [V. spăimântà].
11. [Scriban] înspăĭmînt, înspăĭmîntătór, V. spăĭmînt, spăimîntător.
12. [Scriban] spăĭmînt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămînt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.
13. [DOOM 3] înspăimântare s. f., g.-d. art. înspăimântării
14. [DOOM 2] înspăimântare s. f., g.-d. art. înspăimântării
15. [DOOM 3] înspăimânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 2 sg. înspăimânți, 3 înspăimântă; conj. prez. 1 sg. să înspăimânt, 3 să înspăimânte
16. [DOOM 2] înspăimânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înspăimântă
17. [MDO] înspăimînta (ind. prez. 1 sg. înspăimînt)
18. [IVO-III] înspăimânt, -mânți 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL