1. [DEX '09] ÎNGRIJARE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.
2. [MDA2] îngrijare sf [At: DA / Pl: ~jări / E: îngrija] (Rar) Îngrijorare.
3. [DLRLC] ÎNGRIJARE s. f. (Rar) Îngrijorare, grijă, teamă. Această stare de lucruri pricinuia o mare îngrijare domnitorului. ODOBESCU, S. I 324. ♦ Fig. Neliniște, frămîntare. Valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui... însuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU, S. III 15.
4. [Șăineanu, ed. VI] îngrijare f. grijă mare, neliniște.
5. [DEX '09] ÎNGRIJA, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.
6. [MDA2] îngrija vtr [At: DA ms / Pzi: ~jez / E: în- + grijă] (Rar) 1-2 A (se) îngrijora (1-2).
7. [DEX '98] ÎNGRIJA, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.
8. [DLRLC] ÎNGRIJA, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. Dă-i vin cît o putea bea, Da de bani nu te-ngrija. BIBICESCU, P. P. 295.
9. [Scriban] îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc.
10. [DOOM 3] îngrijare (rar) s. f., g.-d. art. îngrijării
11. [DOOM 2] îngrijare (rar) s. f., g.-d. art. îngrijării
12. [DOOM 3] îngrija (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îngrijez, 3 se îngrijează; conj. prez. 1 sg. să mă îngrijez, 3 să se îngrijeze; imper. 2 sg. afirm. îngrijează-te; ger. îngrijându-mă
13. [DOOM 2] !îngrija (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijează; ger. îngrijându-se
14. [IVO-III] îngrijat prt. (cuprins de grijă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL