1. [DEX '09] ÎNGREȚOȘARE s. f. Faptul de a (se) îngrețoșa; senzație de greață, scârbă, dezgust. – V. îngrețoșa.
2. [MDA2] îngrețoșare sf [At: CANTEMIR, IST. 93 / V: ~șere / Pl: ~șări / E: îngrețoșa] 1 Senzație de greață Si: îngrețăluire (1). 2 (Fig) Dezgust.
3. [DLRLC] ÎNGREȚOȘARE s. f. Faptul de a (se)îngrețoșa; aversiune puternică, greață, scîrbă, dezgust. Nu știu cum putui să te ascult, fără să mor de rușine și de îngrețoșare. NEGRUZZI, S. III 187.
4. [Șăineanu, ed. VI] îngrețoșare f. fig. ocară: cuvinte de ingrețoșare PANN.
5. [DEX '09] ÎNGREȚOȘA, îngrețoșez, vb. I. Refl. și tranz. A avea sau a produce cuiva o senzație de greață. ♦ Fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + grețos.
6. [MDA2] îngrețoșa [At: P. MAIOR, IST. 62/31 / Pzi: ~șez / E: în- + grețos] 1-2 vtr (A produce cuiva sau) a avea o senzație de greață Si: (înv) a (se) îngreța (1-2), a se îngrețălui (1-2). 3-4 vtr (Fig) A (se) dezgusta.
7. [MDA2] îngrețoșere sf vz îngrețoșare
8. [DLRLC] ÎNGREȚOȘA, îngrețoșez, vb. I. Refl. A simți greață, scîrbă; a se scîrbi, a se dezgusta. Moșneagul își învăța fata... să nu se îngrețoșeze, nici să nu se sfiască de nimică. SBIERA, P. 206. Făt-Frumos, nu te răsti așa rău la mine, nici te îngrețoșa de vederea mea, zise calul cu viers dulce, că mult bine pot să-ți fac. POPESCU, B. II 11. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie cuprins de greață; a dezgusta pe cineva.
9. [Șăineanu, ed. VI] îngrețoșà v. a se face cuiva greață, a se desgusta. [V. grețos].
10. [Scriban] îngrețoșéz v. tr. (d. grețos). Fac pe cineva să-ĭ fie greață. V. refl. Simt greață de ceva, mă dezgust. – Vechĭ mă îngrețez.
11. [DOOM 3] îngrețoșare s. f., g.-d. art. îngrețoșării
12. [DOOM 2] îngrețoșare s. f., g.-d. art. îngrețoșării
13. [DOOM 3] îngrețoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrețoșez, 3 îngrețoșează, 1 pl. îngrețoșăm; conj. prez. 1 sg. să îngrețoșez, 3 să îngrețoșeze; ger. îngrețoșând
14. [DOOM 2] îngrețoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrețoșează, 1 pl. îngrețoșăm; conj. prez. 3 să îngrețoșeze; ger. îngrețoșând
15. [MDO] îngrețoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. îngrețoșează, 1 pl. îngrețoșăm, ger. îngrețoșînd)
16. [IVO-III] îngrețoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.
17. [DAR] îngrețoșare s.f. (pop., înv.) 1. greață, dezgust. 2. ocară.
18. [DRAM 2021] îngrețoșá, îngrețoșez, v.r. A i se face cuiva greață (de ceva), a se dezgusta: „Atunci m-am îngrețoșat când am văzut mamuia aceea, cu copite de cal” (Bilțiu, 1999: 192). – Din în- + grețos (DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] îngrețoșa, îngrețoșez, vb. refl. – A i se face cuiva greață (de ceva), a se dezgusta. – Din în- + grețos (< greață) (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL