1. [DEX '09] ÎNGLOTI, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.
2. [MDA2] îngloti [At: PSALT. ȘCH. / V: (cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: în- + gloată] 1-2 vtr (Înv) A (se) aduna în gloate oastea, în vederea unei acțiuni militare Si: a (se) mobiliza. 3 vt A cotropi. 4 vr A se alia cu cineva în luptă. 5 vr (Fig; d. o datorie, o cheltuială) A se mări. 6 vt (D. un obicei) A populariza. 7 vt (D. persoane) A defăima. 8 vr A se îngrămădi.
3. [DLRLC] ÎNGLOTI1, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A strînge gloatele, a concentra oastea în vederea unei acțiuni militare. Sinan... își îngloti oștile pe lîngă sine. BĂLCESCU, O. II 90.
4. [DLRLC] ÎNGLOTI2, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A defăima. Acum el o poartă gurilor prin sat, O-nglotește-n vorbe ca pe-o vinovată. COȘBUC, P. I 247.
5. [Șăineanu, ed. VI] înglotì v. 1. a strânge gloatele: își îngloti oștile pe lângă mine BĂLC.; 2. a se strânge în număr mare.
6. [MDA2] înglota v vz îngloti
7. [Scriban] înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.
8. [Scriban] 1) înglotésc, V. înghĭoldesc.
9. [Scriban] 2) înglotésc și -éz v. tr. (d. gloată). Adun gloată multă. V. refl. Mă strîng în mare număr. Vechĭ. Mă oștesc. V. glotesc și răglotesc 1.
10. [DOOM 3] îngloti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotesc, 3 sg. înglotește, imperf. 1 îngloteam; conj. prez. 1 sg. să înglotesc, 3 să înglotească
11. [DOOM 2] îngloti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotesc, imperf. 3 sg. înglotea; conj. prez. 3 să înglotească
12. [DLRLV] ÎNGLOTI vb. 1. (Mold., Criș., Trans. S; despre oști) A se aduna, a se strînge în cete. A: Și si-au înglotit oastea neamțul . . . și au început a se batere ... cu franțujii. NECULCE; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. C: Împregiunil scaunului tău Înglotescu îngerii. MOL. 16762, 110v ; cf. PSALT. (1651); TI (gl.). 2. (Mold.) A se îngrămădi. Înglotindu-să mai mult nărod pe ulițe, Foca au trimis să-i potolească. CANTEMIR IST.; cf. DOSOFTEI, VS. ◊ Fig. Datoria se îngloda. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. Variante: înglota (TI, gl.). Etimologie: pref. în - + gloată + suf. -i. Cf. b u l u c i; b o ț i (2), d e c ă s i.
13. [DLRLV] ÎNGLOTA vb. v. îngloti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL