1. [DEX '09] ÎNGHIONTIRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldire s. f.] – V. înghionti.
2. [MDA2] înghiontire sf [At: DA ms / V: ~oldi / Pl: ~ri / E: înghionti] Lovire cu cotul sau cu pumnul Si: înghionteală, înghiontit1.
3. [DLRLC] ÎNGHIONTIRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei.
4. [DEX '09] ÎNGHIOLDI vb. IV v. înghionti.
5. [DEX '09] ÎNGHIOLDIRE s. f. v. înghiontire.
6. [DEX '09] ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldi vb. IV] – În + ghionti.
7. [MDA2] înghioldi vt vz înghionti
8. [MDA2] înghioldire sf vz înghiontire
9. [MDA2] înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.
10. [DLRLC] ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
11. [Scriban] ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.
12. [DOOM 3] înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri
13. [DOOM 2] înghiontire s. f., g.-d. art. înghiontirii; pl. înghiontiri
14. [DOOM 3] înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, 3 sg. înghiontește, imperf. 1 înghionteam; conj. prez. 1 sg. să înghiontesc, 3 să înghiontească
15. [DOOM 2] înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 să înghiontească
16. [DRAM 2021] înghiontí, înghiontesc, v.t.r. A (se) îmbrânci. – Din în + ghiont.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL