1. [MDA2] înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.
2. [Scriban] înghímp, a -á v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.
3. [DEX '09] ÎNGHIMPA, înghimp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.
4. [MDA2] înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.
5. [CADE] GHIMPA ÎNGHIMPA.
6. [DLRLC] ÎNGHIMPA, înghimp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.
7. [Șăineanu, ed. VI] înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].
8. [IVO-III] înghimp.
9. [DOOM 3] înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3 înghimpă; conj. prez. 1 sg. să înghimp, 3 să înghimpe
10. [DOOM 2] înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghimpă
11. [DAR] înghimp s.n. (înv.) 1. înghimpare, înghimpătură, împunsătură cu un ghimpe. 2. (fig.) mustrare.
12. [DLRLV] ÎNGHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160v. Etimologie: pref. în- + ghimp(e) + suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. g h i m p a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL