1. [DLRLC] ÎNGHEȚATĂ, înghețate, s. f. Preparat răcoritor făcut dintr-o compoziție cu bază de fructe, lapte, zahăr etc., răcită, într-un aparat special, pînă la solidificare; porție din acest preparat. Înghețată de vanilie. Înghețată de zmeură. ▭ Ie ( = ia) o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești? De alămîie? ALECSANDRI, T. I 159.
2. [Șăineanu, ed. VI] înghețată f. cremă din lapte, ouă și zahăr, sau sucul fructelor îndulcit cu zahăr și înghețat cu ajutorul unui aparat frigorific.
3. [Scriban] înghețátă f., pl. e. Sirop de fructe saŭ lapte cu zahăr și cu oŭă aromatizat cu vanilie, cafea, cĭocolată, fisticĭ ș. a. pus să înghețe într’un cilindru de metal pus și el și învîrtit într’un cĭubăr cu gheață amestecată cu sare: înghețată de caise, vanilie, fisticĭ, ș. a. V. șerbet.
4. [DEX '09] ÎNGHEȚAT, -Ă, înghețați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre lichide) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre sol) întărit, învârtoșat din cauza înghețării. ♦ (Despre legume, fructe, carne etc.) Congelat. ♦ Înțepenit, amorțit de ger; degerat. 2. S. f. Cremă de fructe, de ouă, de cacao etc., răcită până la solidificare. 3. Adj. Fig. Înmărmurit, împietrit (de emoție). ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, lipsită de expresie. – V. îngheța.
5. [MDA2] înghețat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 130 / S și: înghieț~ / Pl: ~ați, ~e, (pop) ~țăți / E: îngheța] 1 a (D. lichide) Transformat în gheață. 2-3 a (D. unele corpuri solide îmbibate cu apă sau cu alt lichid) (Întărit sau) acoperit cu o pojghiță de gheață. 4 a (D. plante) Degerat. 5 a (Îs) Zona ~ă Zonă polară unde gheața nu se topește niciodată. 6 a (D. ființe; îe) A fi ~ bocnă A fi cuprins puternic de frig. 7 a (D. lucruri; îae) A fi întărit prin transformarea în gheață a lichidului conținut. 8 a (Fig) Rece ca gheața. 9 a (D. ființe) Înțepenit de frig. 10 a (Fig) înmărmurit de emoție. 11 a (Fin; capital; îoc lichid) Blocat. 12 a (Fin; d. capital) Care nu mai poate fi pus în circulație. 13 a (D. salarii, prețuri) A cărui mărire este împiedicată pentru a preveni creșterea inflației. 14 a (D. legume, fructe, carne etc.) Congelat. 15-16 a (D. ochi) Cu privirea (fixă sau) lipsită de expresie. 17 sf Cremă de fructe, de cacao, de vanilie etc. răcită până la solidificare Si: (iuz) înghețătură (1). 18 sf (Reg) Piftie.
6. [DLRLC] ÎNGHEȚAT, -Ă, înghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre unele corpuri solide) întărit, învîrtoșat (pentru că a înghețat apa pe care o conțin). Trecură cu chervanele Tisa înghețată și se îndreptau acum spre Huedin. V. ROM. noiembrie 1953, 9. Pe dealuri înghețate subt zăpadă, Am stat s-ascult De este vreo suflare pe pămînt. D. BOTEZ, P. O. 64. E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ Fig. Îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate, De vreme și de nepăsare. VLAHUȚĂ, P. 29. ◊ Expr. A îngheța bocnă v. bocnă. 2. (Despre oameni sau animale) Înțepenit de frig, degerat. O găsi rece, înghețată, o socoti moartă. NEGRUZZI, S. I 26. 3. Fig. Înmărmurit, înlemnit, împietrit (din cauza unei emoții puternice). Înghețat de spaimă. ▭ Zîmbetul ușor sarcastic îi rămînea înghețat în colțul din stînga gurii. SADOVEANU, A. L. 24. ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, încremenită. Istrate Zvorîșteanu l-a privit o clipă cu ochii lui înghețați. GALAN, Z. R. 156. Sar eunucii, vin, îl prind – Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați. COȘBUC, P. I 114.
7. [Șăineanu, ed. VI] înghețat a. 1. acoperit de ghiață; 2. glacial.
8. [Scriban] înghețát, -ă adj. Întărit de ger: apă înghețată, pămînt înghețat. Foarte rece: a avea mînele înghețate. Fig. Lipsit de foc, de pasiune, de vĭață: inimă înghețată. Adv. Fără foc, fără inimă: a vorbi înghețat. V. dezghețat.
9. [DOOM 3] înghețată s. f., g.-d. art. înghețatei; pl. înghețate
10. [DOOM 2] înghețată s. f., g.-d. art. înghețatei; pl. înghețate
11. [DOOM 3] +Înghețat (Oceanul ~ de Nord) (desp. -ce-a-) s. propriu n. art.
12. [GER] înghețată Majoritatea dicționarelor noastre nu găsese necesar să discute originea acestui cuvînt, desigur pentru că li se pare evident că e derivat romînesc de la îngheța. Numai DA (urmat de DLRM) are totuși ceva de spus, și anume că e tradus după germ. Gefrorenes. Nu ni se explică însă de ce avem în romînește un feminin, cînd modelul german e neutru și mai ales de ce ne-am aștepta să fi împrumutat acest cuvînt din germană, cînd în general elementele din aceeași sferă de noțiuni ne vin din sud. Dacă e vorba de un calc, de ce n-am crede că s-a pornit de la gr. παγωτό sau de la turc. dondurma ? Dar e mai probabil că nu avem un cale, ci un împrumut direct din gr. γιατζάδα < it. ghiacciata (Ronzevalle, p. 118), bineînțeles cu influența ulterioară a verbului a îngheța. Printre exemplele citate de DA, este și unul din C. Negruzzi, care cuprinde pluralul ghiețate, ceea ce face evidentă explicația propusă de mine, căci un verb gheța nu există în romînește ca să poată sta la baza derivatului participial. DA dă și pluralul învechit înghețaturi, pe care îl consider cel puțin surprinzător. Dar nu ni se citează nici o referință, ceea ce mă face să cred că este o greșeală pentru înghețături, pentru care este un citat din Piscupescu. Dacă nu cumva este vorba de pluralul lui înghețătură, în cel mai bun caz este pluralul îngheță'turi, refăcut din înghețate (ca salături în loc de salate).
13. [DE] ÎNGHEȚAT, Oceanul ~ v. Arctic, Oceanul ~.
14. [DE] OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.
15. [Argou] înghețată, înghețate s. f. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (tox.) amfetamină.
16. [Argou] a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată.
17. [Argou] a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL