1. [DEX '09] ÎNGHEMUI, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.
2. [MDA2] înghemui vr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în- + ghemui] (Reg) A se ghemui.
3. [DLRLC] ÎNGHEMUI vb. IV v. ghemui.
4. [Șăineanu, ed. VI] înghemuì v. a se ghemui: se înghemuiește acolo cum poate CR.
5. [DEX '09] GHEMUI, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui.
6. [MDA2] ghemui [At: ALECSANDRI, P. II, 229 / P: ~mu-i / Pzi: ~esc / E: ghem1 + -ui] 1 vr A se strânge ca un ghem1 (1) Si: a se ghemoșa (1). 2-3 vtr A (se) înghesui.
7. [CADE] GHEMUI (-uesc) vb. tr. și refl. A (se) strînge, a (se) mototoli în formă de ghem: mă ghemui într’un colț și mă înfiorai (DLVR.).
8. [CADE] GHEMUIT adj. p. GHEMUI. Strîns, mototolit ca un ghem: cît îi ziulica de mare și cu trupul și cu picioarele sgîrcite (ALECS.).
9. [DLRLC] GHEMUI, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se aduna, a se face ca un ghem, a se strînge. Se ghemui în fundul patului nemișcată, sprijinită cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159. De-abia suflînd, [iepurașul] se ghemui cu ochii închiși... să nu-și mai vază umbra. GÎRLEANU, L. 19. Cînele, cu coama zbîrlită și cu spume la gură, se ghemuia în cioban. RUSSO, O. 114. ◊ (Metaforic) Nourii se ghemuiră pe mijlocul bolții, bolovănindu-se, înnegurîndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276. – Variantă: înghemui (CAMIL PETRESCU, U. N. 315, CREANGĂ, P. 23) vb. IV.
10. [Șăineanu, ed. VI] ghemuì v. 1. a (se) face ghem; sub cal se ghemuește AL; 2. a strânge tare mâinile, picioarele, capul, încât să pară un ghem.
11. [Scriban] ghemuĭésc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, grămădesc, îndes: nu ghemui haĭnele în cufăr, că se mototolesc; vizitiu ghemuise o mulțime de Jidanĭ în diligență. V. refl. Mă tupileu, mă strîng ca ghemu: hoțu se ghemuise supt masă. Mă aglomerez, mă îndes, mă înghesuĭesc: caliciĭ se ghemuĭaŭ la pomană. – Și înghemuĭesc. Și ghebuĭesc: orașu e cît un pumn, ghebuit în tîmpla munteluĭ (ChN. I, 249).
12. [Scriban] înghemuĭésc, V. ghemuĭesc.
13. [DOOM 3] înghemui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înghemuiesc, 3 sg. se înghemuiește, imperf. 1 sg. mă înghemuiam; conj. prez. 1 sg. să mă înghemuiesc, 3 să se înghemuiască; imper. 2 sg. afirm. înghemuiește-te; ger. înghemuindu-mă
14. [DOOM 2] !înghemui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înghemuiește, imperf. 3 sg. se înghemuia; conj. prez. 3 să se înghemuiască
15. [DOOM 3] !ghemui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ghemuiesc, 3 sg. se ghemuiește, imperf. 1 sg. mă ghemuiam; conj. prez. 1 sg. să mă ghemuiesc, 3 să se ghemuiască; imper. 2 sg. afirm., ghemuiește-te; ger. ghemuindu-mă
16. [DOOM 2] ghemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiesc, imperf. 3 sg. ghemuia; conj. prez. 3 să ghemuiască
17. [MDO] ghemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiesc, conj. ghemuiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL