1. [DEX '09] ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșare s. f.] – V. înfățișa.
2. [MDA2] înfățișare sf [At: CONACHI, P. 286 / V: (Mol) ~țoș~ / Pl: ~șări / E: înfățișa] 1 Prezentare în fața cuiva (1). 2 (Jur; înv) Punere față în față a inculpatului cu cel care-l învinuiește (2). 3 (Jur) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală. 4 (Jur) Dezbatere în fața unei instanțe. 5 Descriere cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: reprezentare, zugrăvire. 6 (Jur) Termen de judecată. 7 (Ccr) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă Si: chip, configurație.
3. [DLRLC] ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. I. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei. 1. Prezentare, descriere, arătare. Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206. 2. (Jur.) Prezentare în fața unei autorități judiciare (în special în fața unei instanțe de judecată) în urma unei citări sau a unei invitații; (concretizat) dezbatere în fața unei instanțe. Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277. ♦ Termen de judecată. A cîta înfățișare este? II. (Concretizat) Felul în care ni se arată un lucru sau o ființă; aspect, aparență, exterior. Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10. Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210. O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104. – Variantă: înfățoșare (BART, S. M. 45) s. f.
4. [DCR2] înfățișare s. f. (arg. studențesc) Examen ◊ „Mâine am ultima și cea mai grea înfățișare din anul ăsta.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)
5. [Șăineanu, ed. VI] înfățișare f. 1. (re)prezentațiune; 2. comparițiune; 3. aparență, aspect.
6. [Scriban] înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.
7. [DEX '09] ÎNFĂȚIȘA, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșa vb. I] – În + fățiș.
8. [DEX '09] ÎNFĂȚOȘA vb. I v. înfățișa.
9. [DEX '09] ÎNFĂȚOȘARE s. f. v. înfățișare.
10. [MDA2] înfățișa [At: (a. 1814) URICARIUL, II, 5 / V: (Mol) ~țoșa, (cscj) ~țoși / Pzi: ~șez / E: în- + fățiș] 1-2 vtr A (se) arăta cuiva ; Si: a (se) prezenta. 3 vr (Ccr; jur) A se prezenta în fața unei instanțe. 4 vt (Jur; înv) A pune față în față pe inculpat cu cel ce-l învinuiește Si: a confrunta. 5 vt A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: a reprezenta, a zugrăvi. 6 vr (Îvp) A-și imagina.
11. [MDA2] înfățoșa v vz înfățișa
12. [MDA2] înfățoșare sf vz înfățișare
13. [MDA2] înfățoși v vz înfățișa
14. [CADE] ‡FĂȚIȘA = ÎNFĂȚIȘA.
15. [DLRLC] ÎNFĂȚIȘA, înfățișez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane; urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «la», uneori exprimate printr-un adverb) A se prezenta în fața cuiva (de obicei a unui superior sau a unei autorități). Trimiteau un flăcău sau altul cu pușca să vîneze pentru ei, ca să aibă cu ce se-nfățișa acasă. PAS, Z. I 208. A doua zi se înfățișă la împăratul. ISPIRESCU, L. 22. Niște boieri, sosind acum, cer voie să se înfățișeze la măria-ta. NEGRUZZI, S. I 138. Cinstea ne este prea mare Să ne-nfățișăm împărăției-tale. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Precizat, pleonastic, prin «înainte») Spînul se înfățișează înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 208. ◊ (Determinarea este subînțeleasă) Mi-a venit citație și nu m-am dus să mă înfățișez. DUMITRIU, B. F. 19. Cînd căruța se opri... ceilalți trei tovarăși lăsară lucrul la răsadniți și se înfățișară. SADOVEANU, P. M. 237. ◊ Tranz. După o petrecere de trei zile și patru nopți într-un beci mucegăit din Turnu, Gheorghe Dima a fost înfățișat colonelului. GALAN, Z. R. 53. «Ce om bun!» ai gîndit cînd ea a străbătut cu tine atelierul și te-a înfățișat lui [șefului]. PAS, Z. I 265. ♦ Tranz. A aduce un obiect înaintea cuiva, a arăta cuiva; a prezenta. S-a dus la jandarmi și le-a înfățișat buletinele de înscriere la biroul populației. SADOVEANU, P. M. 250. Aceștia... înfățișară mai întîi împăratului, din partea lui Mihai-vodă, sabia, buzduganul și steagul lui Andrei Bathori. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ Refl. Fig. Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. 2. Tranz. (Despre artiști și realizările lor) A descrie, a zugrăvi, a întrupa, a da viață prin mijloace artistice; a reprezenta. Alt tablou înfățișa răsăritul lunei. CAMIL PETRESCU, N. 119. El înfățișează lucrurile așa încît pot fi luate și ca întîmplări obișnuite și ca lucruri din povești. IBRĂILEANU, S. 9. Acel portret înfățișa un chip îmbrăcat bărbătește. EMINESCU, N. 39. În nici un period al ei sculptura antică n-a fost poate mai în stare de a înfățișa, cu un caracter mai energic și mai adevărat, asemenea scene. ODOBESCU, S. III 75. 3. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și imagina, a-și reprezenta, a-și închipui. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confetti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69. – Variantă: (regional) înfățoșa (SADOVEANU, N. F. 62, CREANGĂ, O. A. 81, EMINESCU, N. 63) vb. I.
16. [Șăineanu, ed. VI] înfățișà v. l. a pune în față, a prezenta; 2. a pune în vedere, a reprezenta; 3. a compare, a veni înaintea unui tribunal. [V. fățiș].
17. [Șăineanu, ed. VI] înfățoșà v. Mold. V. înfățișà: s’a înfățoșat cu o cană mare de lut CR. [Din fățos = fățiș].
18. [Scriban] înfățișéz v. tr. (d. fățiș, față). Supun vederiĭ cuĭva, prezent. Reprezent: acest tabloŭ îl înfățișează pe Mihaĭ Viteazu. V. refl. Mă prezent, compar: mă înfățișez la judecată. Mă prezent, apar: munțiĭ ni se înfățișaŭ. – În nord și Ban. -oșez.
19. [DOOM 3] înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări
20. [DOOM 2] înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări
21. [MDO] înfățișare, pl. înfățișări
22. [DOOM 3] înfățișa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfățișez, 3 înfățișează, 1 pl. înfățișăm; conj. prez. 1 sg. să înfățișez, 3 să înfățișeze; ger. înfățișând
23. [DOOM 2] înfățișa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfățișează, 1 pl. înfățișăm; conj. prez. 3 să înfățișeze; ger. înfățișând
24. [MDO] înfățișa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfățișează, 1 pl. înfățișăm, ger. înfățișînd)
25. [IVO-III] înfățișez, -șează 3, -șam 1 imp., -șând ger., -șare inf. s.
26. [Argou] înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.
27. [Argou] a avea înfățișări expr. (stud.) a avea examen
28. [DRAM 2015] înfățoșa, înfățoșez, vb. refl. – (reg.) A se înfățișa, a ieși în față, a se arăta. – Var. a lui înfățișa (< în- + fățiș) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL