1. [DEX '09] ÎNFĂȚARE s. f. Faptul de a înfăța. – V. înfăța.
2. [MDA2] înfățare sf [At: DA / Pl: ~țări / E: înfăța] (Mol) 1 Îmbrăcare cu o față de pernă, de plapumă etc. Si: înfățat1 (1). 2 Schimbare a lenjeriei patului Si: înfățat1 (2).
3. [DEX '09] ÎNFĂȚA, înfăț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.
4. [MDA2] înfăța vt [At: DA / Pzi: ~făț / E: în + față] (Mol) 1 A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă. 2 (Îe) A ~ patul A schimba lenjeria patului.
5. [DLRLC] ÎNFĂȚA, înfăț, vb. I. Tranz. (Cu privire la plăpumi, perne, așternut) A îmbrăca cu rufărie (curată). (Cu pronunțare regională) La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137.
6. [Șăineanu, ed. VI] înfățà v. a primeni (fețele de perină).
7. [Scriban] înfăț, a -á v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V. răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.
8. [DOOM 3] înfățare s. f., g.-d. art. înfățării; pl. înfățări
9. [DOOM 2] înfățare s. f., g.-d. art. înfățării
10. [DOOM 3] înfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înfeți, 3 înfață; conj. prez. 1 sg. să înfăț, 3 să înfețe; imper. 2 sg. afirm. înfață
11. [DOOM 2] înfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înfeți, 3 înfață; conj. prez. 3 să înfețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL