1. [MDA2] înfurnicare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: înfurnica] 1 Senzație de a fi cuprins de furnicături Si: înfurnicătură (1). 2 (Fig) Înfiorare.
2. [DEX '09] ÎNFURNICA, pers. 3 înfurnică, vb. I. Tranz. impers. (Pop.) A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. – În + furnică.
3. [MDA2] înfurnica vtrm [At: ȚICHINDEAL, F. 17/22 / Pzi: 3 înfurnică / E: în- + furnică] 1-2 (D. piele) (A face să fie sau) a fi cuprins de furnicături.
4. [DEX '98] ÎNFURNICA, pers. 3 înfurnică, vb. I. Tranz. impers. A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. – În + furnică.
5. [Șăineanu, ed. VI] înfurnicà v. a se înfiora de frică: mi se înfurnică pielea când aud de ele PANN. [v. furnicà].
6. [Scriban] furníc, a -á v. intr. (lat. formico, -áre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Foĭesc, mișun: Jidaniĭ furnică pe la bariere, furnică tîrgu de Jidanĭ. Fig. Abund: această carte furnică de greșelĭ, greșelile furmică pin această carte. Am mîncărime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la frică ș. a.): îmĭ furnică picĭoarele. A te furnica (saŭ înfurnica) v. refl. impers. Simt furnicăturĭ: mă furnică pin picĭoare, pe supt pele.
7. [DOOM 3] înfurnica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înfurnică, imperf. 3 pl. înfurnicau; conj. prez. 3 să înfurnice
8. [DOOM 2] înfurnica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înfurnică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL