1. [DEX '09] ÎNFUNDĂTURĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.
2. [MDA2] înfundătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: înfunda + -tură] 1 Loc dosit și închis în toate părțile. 2 (Înv) Loc îngrădit într-o moșie, care aparține altcuiva decât stăpânului acesteia. 3 Fundătură. 4 Drum care se pierde în pădure sau în câmp. 5 (Pop) Dig. 6-7 Adunătură de mâl și de bușteni aduși de apă care (schimbă sau) opresc cursul acesteia. 8 Fund care astupă un butoi sau o cofa. 9 Umplutură care astupă un gol într-un zid sau într-un gard. 10 (Mpp) Astm.
3. [DLRLC] ÎNFUNDĂTURĂ, înfundături, s. f. Depresiune de teren, loc adîncit, care pare închis din toate părțile. În înfundătura unei văi se zărea creasta sură a unei păduri. BUJOR, S. 55. Colo de vale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici le-a curmat zilele. CREANGĂ, O. A. 229.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfundătură f. 1. stradă înfundată; 2. loc retras și ascuns.
5. [Scriban] înfundătúră f., pl. ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns.
6. [DOOM 3] înfundătură s. f., g.-d. art. înfundăturii; pl. înfundături
7. [DOOM 2] înfundătură s. f., g.-d. art. înfundăturii; pl. înfundături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL