1. [DEX '09] ÎNFRÂNAT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.
2. [MDA2] înfrânat2, ~ă a [At: GOLESCU, Î., 2 / V: ~âiat / Pl: ~ați, ~e / E: înfrâna] 1 (D. animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2 (D. oameni) Abstinent. 3 (D. mașini) Care merg cu frâna pusă.
3. [MDA2] înfrânat1 sn [At: ȘEZ. III, 64 / Pl: ~uri / E: înfrâna] 1-3 Înfrânare (1-3).
4. [DEX '09] ÎNFRÂNA, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.
5. [MDA2] înfrâia v vz înfrâna
6. [MDA2] înfrâiat, ~ă a vz înfrânat
7. [MDA2] înfrâna [At: COD. VOR. 148/7 / V: ~âia, ~âua / Pzi: ~nez, (înv) înfrân / E: ml *infrenare] 1 vt A pune frâu. 2-3 vtr (Fig) A (se) stăpâni. 4 vt (Pex; fig) A domestici animale sălbatice.
8. [DLRLC] ÎNFRÎNA, înfrînez și înfrîn, vb. I. 1. Tranz. A pune frîu unui animal de ham. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. ♦ A îmblînzi, a domestici. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a face inofensiv, a potoli. V. frîna. Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. Refl. A se abține de la ceva, a se reține de la o faptă, de la exprimarea unei păreri, a se stăpîni. Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546.
9. [DLRLC] ÎNFRÎNAT, -Ă, înfrînați, -te, adj. (Despre un animal de ham) Căruia i s-a pus frîu. Amîndoi... caii sînt în curte? – Înșelați și înfrînați. NEGRUZZI, S. III 490. Mai șezi, murgule, legal, Înfrînat și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 73.
10. [MDN '00] ÎNFRÂNA vb. I. tranz. 1. a pune frâu (unui cal). 2. (fig.) a stăvili; a domoli. II. tranz., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (< lat. infrenare)
11. [Șăineanu, ed. VI] înfrânà v. 1. a pune frâul la cai sau la altceva: 2. fig. a stăpâni, a domina: a-și înfrâna poftele, gura; 3. a se abține. [Lat. INFRENARE].
12. [Scriban] înfrînéz v. tr. (lat. infréno, -áre, it. infrenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frîu. Fig. Stăpînesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abțin. – Și înfîrnez (ca desfîrnez): de spun o vorbă, te și înfîrnezĭ. (Șez. 33, 23), te opuĭ, îțĭ sare țandura.
13. [DOOM 3] înfrâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfrânez, 3 înfrânează; conj. prez. 1 sg. să înfrânez, 3 să înfrâneze
14. [DOOM 2] înfrâna (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrânează
15. [IVO-III] înfrânez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL