1. [DEX '09] ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.
2. [MDA2] înfricoșare sf [At: MARDARIE, L. 3652 / Pl: ~șări / E: înfricoșa] 1 Amenințare. 2 Intimidare. 3 Frică. 4 (Ccr) Întâmplare îngrozitoare.
3. [DLRLC] ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; intimidare a cuiva, sentiment de frică pe care îl încearcă cineva. Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. id. O. VII 142.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfricoșare f. 1. frică mare, groază; 2. amenințare: cu înfricoșări cumplite.
5. [Scriban] înfricoșáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înfrica: l-a dus pin înfricoșărĭ.
6. [DEX '09] ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
7. [MDA2] înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ~șez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.
8. [DLRLC] ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.
9. [Șăineanu, ed. VI] înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.
10. [Scriban] înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.
11. [DOOM 3] înfricoșare s. f., g.-d. art. înfricoșării
12. [DOOM 2] înfricoșare s. f., g.-d. art. înfricoșării
13. [DOOM 3] înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșez, 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 1 sg. să înfricoșez, 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând
14. [DOOM 2] înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând
15. [MDO] înfricoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm, ger. înfricoșînd)
16. [IVO-III] înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL