1. [DEX '09] ÎNFOMETARE s. f. Acțiunea de a înfometa și rezultatul ei. – V. înfometa.
2. [MDA2] înfometare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: înfometa] 1 Silire a unor ființe să flămânzească. 2 Constrângere prin foamete Si: înfometat (2). 3 Suferință provocată de foame.
3. [DLRLC] ÎNFOMETARE s. f. Acțiunea de a înfometa și rezultatul ei. Jaful sistematic practicat de imperialiști în țările coloniale duce la înfometarea populației băștinașe. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 86.
4. [DEX '09] ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.
5. [MDA2] înfometa [At: IORDAN, L. R. A. 341 / Pzi: ~tez / E: în- + foamete] 1 vt A face să flămânzească. 2 vt A constrânge prin foamete. 3 vi A suferi de foame Si: a flămânzi.
6. [DLRLC] ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.
7. [Șăineanu, ed. VI] înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.
8. [Scriban] înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.
9. [DOOM 3] înfometare s. f., g.-d. art. înfometării
10. [DOOM 2] înfometare s. f., g.-d. art. înfometării
11. [DOOM 3] înfometa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 înfometează; conj. prez. 1 sg. să înfometez, 3 să înfometeze
12. [DOOM 2] înfometa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL