1. [DEX '09] ÎNFLORITURĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.
2. [MDA2] înfloritură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 46 / Pl: ~ri / E: înflori + -tură] 1 (Rar) Totalitate a plantelor înflorite. 2 Ornament. 3 Broderie. 4 Podoabă. 5 Adaos personal la o povestire, la o expunere Si: exagerare.
3. [DLRLC] ÎNFLORITURĂ, înflorituri, s. f. 1. Podoabă, ornament, desen (ornamental). Cu vîrful nuielii săpase înflorituri încurcate pe țărîna jilavă. C. PETRESCU, S. 174. Redingota de marină avea piepții brodați cu înflorituri în fir de aur. BART, S. M. 45. Mijlocul... strîns cu chimir cu nasturi albi sau galbeni și cu fel de fel de înflorituri de lină. SEVASTOS, N. 90. 2. Fig. Adaos personal (la o povestire, la relatarea unor fapte); exagerare. Lupu Chirițoiu începu povestea de departe, cu înflorituri. REBREANU, R. I 270.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfloritură f. 1. desen pe stofe; 2. Muz. note adaose de un compozitor ssau de un executant.
5. [Scriban] înfloritúră f., pl. ĭ. Ornamente compuse din florĭ.
6. [DOOM 3] înfloritură s. f., g.-d. art. înfloriturii; pl. înflorituri
7. [DOOM 2] înfloritură s. f., g.-d. art. înfloriturii; pl. înflorituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL