1. [DEX '09] ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.
2. [MDA2] înfiera1 v vz înfira
3. [MDA2] înfira vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~fiera / Pzi: ~fir / E: în + fir] (Rar) 1 A coase sau a broda cu fir metalic. 2 A pune ața în ac. 3 (D. păr, mustăți) A miji. 4 A depăna fire toarse. 5 (Îrg) A se ivi primii bulbuci în apa pusă la fiert.
4. [DLRLC] ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.
5. [Șăineanu, ed. VI] înfirà v. 1. a pune în fir: a înfira mărgele; 2. a coase cu fir: sub altița cămăsei înfirate AL.
6. [Scriban] înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fĭer).
7. [DOOM 3] înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfir, 3 înfiră; conj. prez. 1 sg. să înfir, 3 să înfire
8. [DOOM 2] înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfiră
9. [DAR] înfira, înfirez, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL