1. [MDA2] înfipta vt [At: ȘEZ. II, 55/10 / V: (reg) înci~ / Pzi: ~tez / E: înfipt] (Reg) 1-2 A înfige (1, 3).
2. [DEX '09] ÎNFIPT, -Ă, înfipți, -te, adj. 1. Nemișcat, neclintit, țeapăn. 2. (Fam.) Îndrăzneț, cutezător; p. ext. obraznic. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. – V. înfige.
3. [MDA2] înfipt1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfige] (Îvr) 1-3 Înfigere (1-3). 4 Înțepare. 5-9 Înfigere (5-9).
4. [MDA2] înfipt2, ~ă [At: BELDIMAN, N. P. I. 54 / V: (pop) încipt / Pl: ~iți, ~e / E: înfige] 1 a (D. obiecte ascuțite) Împlântat. 2 a (Fig; d. privire) Ațintit. 3 av De-a dreptul. 4 a Bătut în cuie Si: țintuit. 5 a Neclintit. 6 a (Fig; d. oameni) Fudul. 7 a (Fig; d. oameni) Meditativ. 8 a (Fam; d. oameni) Cutezător. 9 a (Fig; d. oameni) Descurcăreț. 10 a (Fig: d. oameni) Cu prestanță Si: impunător. 11 a (Pex) Obraznic. 12 a (Fig; d. oameni) Serios.
5. [DLRLC] ÎNFIPT, -Ă, înfipți, -te, adj. 1. Nemișcat, neclintit, țeapăn. Turcii stau înfipți pe scaune mestecînd liniștiți. BART, S. M. 27. 2. (Familiar) Îndrăzneț, cutezător, hotărît. Din rîndurile lucrătorilor ieși unul înfipt. PAS, Z. IV 152. Din cănițele de alamă se linciureau două slujnicuțe înfipte, alintîndu-se dezmierdat. C. PETRESCU, A. R. 8. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. Copilul s-a dus înfipt la jucării.
6. [Șăineanu, ed. VI] înfipt a. 1. împlântat; 2. țeapăn, drept în sus; 3. fig. afectat: femeie înfiptă.
7. [Scriban] înfípt, -ă adj. (d. înfig). Fig. Țeapăn și gata de ceartă: o țopîrlancă înfiptă.
8. [Argou] înfipt, -ă, înfipți, -te s. m., s. f., adj. v. înfigăreț
9. [DAR] înfipta vb. I (reg., înv.) a înfige.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL